Somatizarea: când stresul se manifestă fizic – ghid complet

somatizare

Somatizarea era odată un termen utilizat strict în contextul psihanalitic, însă, astăzi, precum mulți alți termeni din psihiatrie, a intrat în limbajul de zi cu zi.

Acest concept își are rădăcinile în cuvântul „soma”, care înseamnă „corp” în limba greacă, subliniind legătura dintre minte și manifestările fizice.

Tot ceea ce este somatic are legătură directă cu corpul nostru, iar somatizarea reflectă modul în care stresul și emoțiile nerezolvate pot influența sănătatea fizică.

Somatizarea este un fenomen complex, adesea greu de înțeles, atât pentru cei care îl experimentează, cât și pentru cei din jurul lor.

Într-o lume în care medicina modernă se bazează pe diagnosticarea și tratarea bolilor fizice, somatizarea apare ca un paradox – o afecțiune în care corpul manifestă simptome reale, dar fără o cauză fiziologică detectabilă.

De multe ori, aceste simptome sunt o reflectare a stresului, a emoțiilor neexprimate sau a traumelor nerezolvate, dar acest aspect este adesea ignorat sau neînțeles.

În acest ghid complet, vom explora ce este somatizarea, cum se manifestă, care sunt indiciile care transformă simptomele într-o tulburare psihică (atât la adulți cât și la copii) și ce variante de tratament sunt disponibile.

Ce este somatizarea?

ce este somatizarea

Somatizarea reprezintă fenomenul prin care emoțiile și stresul psihologic se manifestă prin simptome fizice.

În limbajul uzual, spunem că somatizăm atunci când corpul nostru reflectă stresul, frustrarea sau alte emoții nerezolvate, chiar și atunci când nu există o cauză medicală clară.

De exemplu, o ceartă cu cineva poate duce la dureri de gât sau migrene, dar, în realitate, aceste simptome pot ascunde o problemă psihologică mai profundă, cum ar fi un loc de muncă stresant, probleme relaționale sau o depresie latentă.

Mergând mai departe, atunci când somatizarea este frecventă, provoacă o suferință reală și afectează funcționalitatea individului în viața de zi cu zi, aceasta poate constitui o afecțiune psihică, numită tulburare cu simptome somatice după noul DSM 5 (în trecut era numită tulburare de somatizare).

Tulburarea cu simptome somatice este mai frecvent diagnosticată la femei decât la bărbați.

În general, somatizarea, (adică manifestarea fizică a durerii fără o boală), este o afecțiune frecventă care afectează major sănătatea mentală și fizică a pacienților.  

Ea este adesea prost gestionată de medici, în special de cei care nu sunt psihiatri.

Adesea, pacienții cu acuze somatice trec nediagnosticați cu această tulburare de natură psihică, tulburarea cu simptome somatice, în ciuda numeroaselor investigații medicale prin care trec.

Simptome comune ale somatizării

simptome somatizare

Simptomele somatizării sunt variate și pot afecta orice parte a corpului.

Acestea includ:

  • Dureri cronice: Dureri de cap, migrene, stare generală de durere, dureri abdominale, dureri toracice, dureri musculare sau articulare care nu pot fi explicate medical.
  • Amețeli sau vertij: Senzație de amețeală sau de pierdere a echilibrului, fără o cauză neurologică sau vestibulară clară.
  • Tulburări gastrointestinale: Greață, balonare, dureri de burtă, diaree sau constipație fără o cauză evidentă.
  • Probleme respiratorii: Senzația de sufocare sau dificultăți de respirație, palpitații, chiar și atunci când plămânii funcționează normal.
  • Oboseală cronică: Stare de epuizare constantă care nu se ameliorează prin odihnă, probleme de somn.
  • Slăbiciune: Senzație persistentă de slăbiciune fizică, chiar și fără efort, care interferează cu activitățile zilnice.
  • Tremor: Tremurături involuntare ale mâinilor sau ale altor părți ale corpului, fără o cauză neurologică evidentă

Alte simptome: transpirații puternice, disfuncții sexuale, tulburări urinare, probleme cu vederea (vederea încețoșată sau dublă), gust metalic sau alterat.

Aceste simptome, deși fizice, au adesea o origine psihică și sunt adesea dificil de diagnosticat și tratat, ceea ce face din tulburarea cu simptome somatice o provocare majoră atât pentru pacienți, cât și pentru medici.

În termeni medicali, acest fenomen este denumit adesea „illness without disease” (boala fără boală), ceea ce provoacă frustrare atât în rândul pacienților, cât și al medicilor care se simt incapabili de a oferi un diagnostic clar sau de a confirma sau desluși simptomatologia descrisă de pacient, simptomele nefăcând parte din nici un tablou de boală.

Cauze și factori de risc în tulburarea cu simptome somatice

cauze și factori de risc în tulburarea cu simptome somatice

Cred că am lămurit până aici că somatizarea, ca manifestare și fenomenologie, este de natură psihică,  adică o boală fizică construită pe cauze psihice. Astăzi se folosește și cuvântul psihosomatizare. Numeroase studii experimentale au demonstrat legătura dintre psihic și corp, evidențiind modul în care gândurile, emoțiile și percepțiile noastre pot influența senzațiile fizice.

Am să ofer doar un exemplu în acest sens, un studiu realizat de Tihanyi et al. (2019), care a arătat că persoanele expuse la imagini cu peisaje de iarnă sau gândindu-se la frig au experimentat o scădere a temperaturii corpului și senzații de frig, chiar și în condiții de mediu cald. Acesta este doar unul dintre studiile care ilustrează cum percepțiile și gândurile pot influența direct senzațiile fizice.

Așadar, psihicul, respectiv gândurile, percepțiile, reprezentările noastre și afectivitatea joacă și ele un rol esențial în felul în care ne simțim din punct de vedere fizic.

Motivele pentru care cineva poate fi cu psihicul la pământ sunt nenumărate, însă, în general, cauzele principale includ:

  • Stresul și anxietatea: Emoțiile negative neadresate pot duce la manifestări fizice, cum ar fi durerea sau disconfortul.
  • Traume sau evenimente stresante din trecut: Experiențele traumatice  pot fi somatizate dacă nu sunt procesate și integrate corespunzător.
  • Factori genetici și de personalitate: Persoanele care au dificultăți în a exprima emoțiile sau care au un istoric familial de tulburări psihice pot fi mai predispuse la somatizare.

Cel mai probabil numărul real al persoanelor care suferă de această afecțiune este unul mult mai mare decât cel declarat.

Ce simte o persoană care suferă de somatizare?

este somatizarea reală? ce simte cineva care somatizează?

Pentru o persoană a cărei viață este puternic afectată de somatizări, viața de zi cu zi este marcată de o combinație de suferință fizică și confuzie psihică.

Acești indivizi trăiesc cu simptome fizice reale și adesea intense, cum ar fi dureri inexplicabile, amețeli, palpitații, și multe altele, care nu au o cauză fiziologică clar identificabilă.

În ciuda numeroaselor teste și consultații, diagnosticul rămâne evaziv, iar această incertitudine generează o frustrare profundă și o dorință intensă de a găsi o explicație medicală.

Durerea și suferința sunt reale

Indivizii care trec prin experiențele dureroase ale somatizărilor pe termen lung nu exagerează simptomele; ei chiar resimt durerea și disconfortul în mod intens și autentic.

Chiar dacă personalul medical nu reușește să găsească o cauză fizică, acești oameni, prinși în durerea lor, continuă să caute un diagnostic, convingându-se că o explicație fiziologică trebuie să existe undeva.

Pentru ei, simptomele sunt atât de intense încât este greu de acceptat că ar putea fi de origine psihică. Acest lucru duce la o spirală de consulturi și investigații medicale, în speranța de a găsi un răspuns.

Ofer exemplu unei cunoștințe, Maria, o femeie de 38 de ani, care suferă de dureri persistente de spate. Deși a fost consultată de numeroși specialiști care i-au spus că nu au găsit nicio problemă fizică, Maria continuă să își facă investigații medicale, convinsă că trebuie să fie o cauză fizică pentru suferința ei.

Anxietate și neîncredere în sistemul medical

Această căutare neobosită a unei cauze medicale pentru simptomele lor fizice duce adesea la o neîncredere în personalul medical.

Pacienții se simt neînțeleși și adesea ignoră recomandările medicilor de a explora posibilitatea unei origini psihice a simptomelor.

Ei tind să se concentreze exclusiv pe corpul lor și pe ceea ce resimt fizic, refuzând să accepte că factorii emoționali sau stresul psihic ar putea fi cauza principală.

Un medic cardiolog cu care colaborez m-a trimis la un pacient pe care îl vom numi Ion, un bărbat de 45 de ani, care are frecvent palpitații și se teme că ar avea o problemă cardiacă. Deși a făcut toate investigațiile necesare și mai mulți medici i-au confirmat că inima lui este sănătoasă, Ion continuă să evite activitățile fizice și să caute alți specialiști, refuzând să accepte posibilitatea că simptomele sale ar putea avea o cauză psihică. Așa cum mă așteptam, Ion nu m-a contactat niciodată, în ciuda recomandării cardiologului său.

Rezistența la abordările psihologice

O trăsătură comună printre persoanele care suferă de tulburările cu simptome somatice este rezistența lor de a recunoaște sau de a explora aspectele psihologice ale stării lor.

Chiar și atunci când li se sugerează să consulte un psiholog sau un psihiatru, aceștia ezită sau refuză, fiind convinși că problema lor este strict fizică.

De multe ori, acești pacienți ajung în cabinetele psihologice doar atunci când sunt aduși de rude sau aparținători, care nu mai știu cum să le ofere sprijin.

Tocmai azi în timp ce scriam acest articol am primit un telefon de la o doamnă care făcea parte din familia unui tânăr cu astfel de simptome somatice. Acesta fusese internat în spital iar medicul neurolog l-a direcționat către mine, după numeroase investigații în care nu a găsit nici o cauză fiziologică pentru simptomele lui. Bineînțeles, doamna îmi spusese că nu știe ce și cum să mai facă să îl convingă să accepte ajutorul meu psihologic.

În mod paradoxal, tocmai indivizii care au cea mai mare nevoie de psihoterapie sunt cei care o evită.

Totuși, există și cazuri de succes, atunci când soțiile sau cineva din familie insistă și aproape forțat îi aduce la consultații psihologice după ani buni de consulturi medicale fără succes.

De regulă, procesul psihologic este greu cu astfel de pacienți deoarece rezistențele sunt mari și orice discuții despre sănătatea lor mentală sunt dificile.  Însă, cu multe insistențe din partea aparținătorilor, care nu mai știu cum să îi ajute, și cu o deosebită răbdare și tact din partea psihoterapeutului situația lor se poate ameliora.

Indivizii a căror viață este afectată considerabil de astfel de afecțiuni necesită psihoterapie pe termen lung, mai ales că ei ajung la terapeut într-un stadiu avansat al tulburării.

Adesea, afecțiunile psihologice vin cu comorbidități, astfel în terapie trebuiesc adresate și celelalte afecțiuni de care suferă individul (de exemplu: tulburarea depresivă, anxioasă sau de personalitate).

Nevoia de validare și căutarea unui diagnostic

Oamenii care somatizează la un nivel îngrijorător, trăiesc cu o nevoie intensă de validare a suferinței lor. Aceștia continuă să caute noi medici și să facă noi teste, sperând că vor găsi în sfârșit un diagnostic care să le explice simptomele.

În paralel, există o frustrare constantă că nimeni nu poate găsi o cauză clară, ceea ce duce la o perpetuare a cercului vicios al investigațiilor medicale.

Există unele cazuri în care sunt consultați peste 15 medici specialiști diferiți pentru diferite tipuri de dureri. Deși nici unul nu confirmă existența unei boli grave, unii pacienți continuă să caute răspunsuri, refuzând să creadă că suferința sa ar putea avea o componentă psihică.

Izolarea și impactul social

Simptomele somatice și lipsa unui diagnostic clar pot duce, de asemenea, la izolare socială. Pacienții pot evita interacțiunile sociale de teamă că nu vor fi înțeleși sau că vor fi judecați pentru suferința lor.

Această izolare agravează adesea starea lor psihică, conducând la depresie sau anxietate.

Cineva care se vaită de dureri și povestește doar de o posibilă boală la fiecare întâlnire socială ajunge în final să fie evitată.

Diagnosticul tulburării cu simptome somatice

diagnostic tulburare cu simptome somatice

Diagnosticarea tulburării de somatizare este complexă și necesită o abordare multidisciplinară, adică este nevoie ca mai mulți specialiști care să coreleze datele unui pacient pentru a ajunge la acest diagnostic.

În orice caz, dacă simptomele de somatizare sunt frecvente și persistă în ciuda faptului că medicii nu au găsit nimic, atunci este recomandată o consultație la psiholog pentru o evaluare psihologică complexă.

În linii mari, conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale), tulburarea cu simptome somatice se caracterizează prin prezența simptomelor fizice multiple și persistente care nu pot fi explicate pe deplin printr-o condiție medicală.

În plus, aceste simptome trebuie să cauzeze un nivel semnificativ de stres sau disfuncție în viața de zi cu zi a pacientului.

Unul dintre criteriile pentru diagnosticarea bolii menționează gânduri, sentimente și comportamente excesive legate de simptomele somatice sau preocuparea exagerată privind starea de sănătate.

Este posibil ca un individ care suferă de tulburarea cu simptome somatice să simtă un nivel de anxietate crescut cu privire la sănătatea și simptomele lui, alocând o cantitate exagerată de timp și energie către simptomele lui și starea lui de sănătate.

În ICD-10 (Clasificarea Internațională a Bolilor), somatizarea este încadrată sub termenul de „tulburări somatoforme”, care descriu afecțiuni în care pacienții se concentrează excesiv pe simptomele lor fizice, deși acestea nu au o bază medicală evidentă.

Diagnosticul de tulburare cu simptome somatice poate fi confundat cu alte boli organice complexe (de ex. scleroza multiplă, lupusul eritematos sistemic) sau sindroame medicale funcționale (fibromialgie, oboseală cronică, sindromul colonului iritabil).

După cum am menționat și mai sus, este des întâlnit ca tulburarea cu simptome somatice să se suprapună cu alte afecțiuni psihice, cum ar fi tulburările de anxietate și depresie, ipohondria ceea ce complică diagnosticul și tratamentul.

Nu o să ajungem prea curând să știm numerele ei reale însă mie mi s-a părut destul de mult faptul că, în cabinetele de medicină generală, prevalența simptomelor somatice inexplicabile este mult mai mare decât cea a prevalenței tulburării, în cabinete ajungând la 15-30% dintre pacienți în comparație cu cea a tulburării, estimată undeva între 5-7% din populația generală.

Opțiuni de tratament în cazul tulburării cu simptome somatice

Psihoterapia

psihoterapie pentru tulburarea cu simptome somatice

Psihoterapia este piatra de temelie în tratamentul tulburării de somatizare, având ca scop principal identificarea și modificarea tiparelor de gândire iraționale și abordarea traumei și emoțiilor toxice și reprimate.

Elemente din terapia cognitiv-comportamentală s-au dovedit a fi eficiente, ajutând pacienții să-și conștientizeze legătura dintre gânduri, emoții și simptomele fizice.

Prin intervenții specifice, terapia psihologică poate reduce anxietatea și depresia asociate cu tulburarea și poate oferi strategii pentru gestionarea stresului.

Alte forme de psihoterapie, cum ar fi terapia psihodinamică, pot explora traumele din trecut și conflictele emoționale nerezolvate, contribuind la vindecare într-un mod mai holistic.

În plus, terapeuții încep să folosească metode integrative acum, adică o combinație din mai  multe tehnici, menite să personalizeze terapia pe nevoile clientului.

De asemenea, pe lângă terapia psihologică, grija de sine și atenția îndreptată acțiuni zilnice benefice sănătății, atât fizice cât și psihice, ajută pacienții să dezvolte rutine sănătoase și să își îmbunătățească relația cu propriul corp.

În ultima vreme au ajuns chiar și în România tehnici terapeutice psihosomatice care au ca principiu de bază tratarea traumelor prin exerciții care reglează sistemul nervos central.

Aceasta este o formă de terapie care acționează prin calmarea corpului îi poate ajuta să capete mai mult control asupra simptomelor somatice. Găsiți numeroase exerciții somatice și pe Youtube iar acestea pot fi practicate chiar din confortul propriei case.

Medicația

Deși terapia psihologică este esențială, în unele cazuri poate fi necesară și medicația pentru a gestiona simptomele asociate sau afecțiunile comorbide, cum ar fi depresia sau anxietatea. Medicația antidepresivă sau anxiolitică poate ajuta la reducerea simptomelor psihice care contribuie la somatizare.

În cazurile mai severe, tratamentul psihiatric devine esențial pentru stabilizarea stării pacientului, iar medicamentele trebuie administrate și monitorizate atent, în combinație cu psihoterapia, pentru a asigura o abordare integrată a sănătății mentale și fizice.

Tehnici de relaxare și gestionare a stresului

Tehnicile de relaxare și gestionare a stresului sunt componente cheie în tratarea somatizării. Practici precum meditația, respirația profundă, yoga și mindfulness pot reduce tensiunea fizică și emoțională, contribuind la o stare de bine generală.

Aceste tehnici ajută la ruperea ciclului de stres care exacerbează simptomele somatice, oferind pacienților instrumente eficiente pentru a gestiona stresul zilnic.

Dezvoltarea unei rutine zilnice care include aceste tehnici poate preveni reapariția simptomelor și poate susține o viață mai echilibrată.

Terapia fizică

terapii alternative pentru tratarea somatizarii

Terapia fizică și în principiu, îndreptarea atenției către nevoile corpului poate juca un rol important în managementul simptomelor somatice, în special în reducerea durerilor musculare și a altor disconforturi fizice.

Prin exerciții fizice personalizate, fizioterapia, yoga, sportul sau terapia de recuperare poate îmbunătăți mobilitatea, reduce tensiunea musculară și oferă pacienților un sentiment de control asupra corpului lor.

De asemenea, activitatea fizică regulată, combinată cu terapii alternative sau masaj, poate ajuta la reducerea stresului și la îmbunătățirea stării generale de sănătate.

Prin integrarea diferitelor terapii alternative corporale în planul de tratament, se poate aborda atât componenta fizică, cât și cea psihologică a acestei afecțiuni.

Consiliere și psihoeducație

Consilierea și educația sunt esențiale pentru a ajuta pacienții să înțeleagă cauzele somatizărilor lor și legătura dintre minte și corp.

Prin psihoeducație, pacienții pot învăța să recunoască simptomele de somatizare încă de la primele semne și să aplice niște strategii personalizate de gestionare a simptomelor și a situațiilor de stres.

Consilierea îi ajută să accepte posibilitatea unei origini psihologice a simptomelor lor și să se deschidă spre intervenții psihoterapeutice.

De asemenea, educarea familiilor acestora despre boală poate reduce anxietatea și poate îmbunătăți cooperarea în tratament, prevenind astfel recurența simptomelor și utilizarea excesivă a resurselor medicale. Uneori familia, dintr-o dorință prea mare de a-i ajuta combinată cu lipsa cunoștințelor despre realitatea somatizărilor poate mai degrabă menține și perpetua acest comportament de boală.

Suport social

Suportul social joacă un rol crucial,  în procesul de vindecare pentru persoanele cu tulburare cu simptome de somatizare, ca de altfel în orice tulburare psihologică.

Participarea la grupuri de suport sau implicarea familiei și prietenilor în tratament poate oferi pacienților un sentiment de apartenență și înțelegere.

Acest suport emoțional poate reduce sentimentul de izolare și poate motiva pacienții să urmeze planul de tratament.

Relațiile sociale pozitive pot, de asemenea, să amortizeze impactul stresului și să ofere un cadru sigur în care pacienții să-și exprime emoțiile și preocupările.

Un suport social puternic este esențial pentru îmbunătățirea sănătății mintale și fizice.

Complicațiile somatizării

La nivel colectiv, vă puteți închipui că tulburarea cu simptome somatice are un impact major asupra sistemului de sănătate, datorită costurilor ridicate asociate cu diagnosticarea și tratarea acestei afecțiuni.

În studiile mele pe această temă am observat că toate articolele științifice în literatura de specialitate țin să insiste pe acest aspect, și anume, cât de ineficient se consumă resursele medicale pe această afecțiune.

Un astfel de pacient trece prin spitalizări care nu sunt necesare, ct-uri, rmn-uri și nenumărate consultații pe aceeași temă.

În continuare, se pare că în spitalele din România nu avem psihologi care probabil ar putea ajuta la identificarea aceste cazuri mai devreme și ar putea adresa tratarea lor în mod corespunzător. 

La nivel individual, complicațiile tulburării cu simptome somatice și ale somatizărilor pot afecta grav diverse aspecte ale sănătății și bunăstării generale.

Aceste complicații se manifestă la nivel fizic, psihologic și social, contribuind la o deteriorare generală a calității vieții.

complicatiile somatizării

Complicații ca următoarele sunt frecvent asociate cu tulburarea de somatizare:

  • Proceduri medicale inutile: Persoanele care somatizează pot fi supuse la numeroase teste, proceduri și tratamente invazive Acestea sunt neplăcute și pot duce la efecte secundare, complicații chirurgicale sau alte riscuri asociate cu intervențiile medicale.
  • Utilizarea excesivă a medicamentelor: Consumul repetat de medicamente pentru a trata simptomele somatice poate duce la dependență, efecte secundare nedorite sau interacțiuni medicamentoase periculoase.
  • Anxietate și depresie: Persoanele care somatizează se confruntă adesea cu anxietate și depresie, fie ca urmare a preocupării constante pentru simptomele lor, fie din cauza frustrării generate de lipsa unui diagnostic clar.
  • Ciclu vicios al simptomelor: Frustrarea și anxietatea cauzate de simptomele neexplicate pot intensifica percepția durerii sau a disconfortului, ceea ce duce la agravarea simptomelor și la perpetuarea acestora.
  • Probleme la locul de muncă: Simptomele somatice pot afecta performanța la locul de muncă, ducând la absențe frecvente, scăderea productivității sau chiar pierderea locului de muncă. Angajatorii și colegii pot deveni frustrați din cauza incapacității de a înțelege cauza acestor absențe repetate.
  • Pierderea venitului: Absențele frecvente de la muncă sau incapacitatea de a lucra din cauza simptomelor pot duce la o reducere a veniturilor și la instabilitate financiară.
  • Relație tensionată cu personalul medical: Pacienții care suferă de tulburarea cu simptome somatice pot deveni frustrați de lipsa unui diagnostic concret și pot simți că nu sunt înțeleși sau crezuți de medici. Acest lucru poate duce la o relație tensionată și la o lipsă de încredere în îngrijirea medicală primită, împingându-i către medicina alternativă, unde primesc mai multă atenție, o relație mai bună cu personalul însă care poate să nu fie întotdeauna eficientă sau sigură, nu tratează cauza și în plus, nu este necesară.

Somatizarea la copii

Somatizarea la copii reprezintă un fenomen prin care aceștia manifestă simptome fizice care nu au o cauză medicală clară, dar care sunt strâns legate de factorii emoționali și psihologici. La fel ca la adulți, somatizarea la copii poate fi modul în care aceștia își exprimă suferința emoțională, însă aceasta se manifestă prin dureri fizice sau alte simptome care îi aduc la medic.

Manifestări comune ale somatizării la copii

Copiii care somatizează pot prezenta o gamă variată de simptome fizice, care includ:

  • Dureri abdominale: Unul dintre cele mai frecvente simptome la copii, deseori asociat cu anxietatea sau stresul, mai ales în legătură cu școala sau probleme familiale.
  • Dureri de cap: Poate apărea ca reacție la tensiuni emoționale sau la cerințe academice ridicate.
  • Greață și vărsături: Acestea pot fi declanșate de situații stresante, cum ar fi teama de a merge la școală sau de a participa la anumite activități.
  • Oboseală cronică: Copiii pot acuza oboseală persistentă, chiar și atunci când nu există o boală de fond, aceasta fiind adesea legată de anxietate sau depresie.
  • Dureri musculare sau articulare: Deși rareori au o cauză organică, aceste dureri pot reflecta tensiunea emoțională acumulată.

Cauze și factori de risc ai somatizării la copii

cauze și factori de risc ai somatizarii la copii

Somatizarea la copii este influențată de o serie de factori psihosociali, printre care:

  • Stresul familial: Conflictele în familie, divorțul părinților sau pierderea unei persoane apropiate pot genera un nivel ridicat de stres, pe care copilul îl exprimă prin simptome fizice.
  • Presiunea academică: Așteptările ridicate din partea părinților sau a școlii pot induce stres, care se manifestă prin somatizare.
  • Anxietatea socială: Copiii care au dificultăți în a interacționa cu colegii sau care se simt izolați social pot somatiza emoțiile negative.
  • Imitarea: Copiii pot învăța să somatizeze de la părinți sau alți adulți care manifestă simptome similare în situații de stres.

Impactul asupra vieții copilului

Somatizarea poate afecta semnificativ viața unui copil, atât la nivel fizic, cât și emoțional.

Copiii care somatizează pot lipsi frecvent de la școală din cauza simptomelor lor, ceea ce poate duce la performanțe academice scăzute și la dificultăți de socializare.

De asemenea, acești copii pot dezvolta anxietate față de sănătatea lor, devenind excesiv de preocupați de starea lor fizică.

Un alt aspect important este relația copilului cu părinții și cu medicii. Aceștia pot deveni frustrați de lipsa unui diagnostic clar și de persistența simptomelor, ceea ce poate duce la tensiuni în familie și la un ciclu de vizite la medici și investigații inutile.

Somatizarea la copii este un răspuns complex la stres și emoții nerezolvate.

Recunoașterea și tratarea precoce a acestei tulburări prin adresarea problemelor psihologice sunt esențiale pentru a preveni dezvoltarea unor probleme cronice și pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă atât fizic, cât și emoțional.

Copii au nevoie să învețe să își exprime emoțiile într-un mod sănătos, reducând astfel impactul somatizării asupra vieții lor.

Nu lăsa tulburarea cu simptome somatice să-ți controleze viața; caută sprijin și adoptă strategii sănătoase de gestionare

Fie că treci tu însuți prin aceste experiențe sau cunoști pe cineva drag care se confruntă cu ele, este esențial să recunoști legătura dintre minte și corp și să iei măsuri active.

Psihoterapia, suportul social și tehnicile de relaxare pot face o diferență enormă.

Nu ezita să ceri ajutor, poți chiar acum să programezi o mini consultație gratuită cu mine prin agenda electronică de mai jos.

Ai grijă de tine și de cei din jurul tău—primul pas către vindecare începe cu conștientizarea dar și cu acțiunea.

Referințe bibliografice:

  1. DSM V (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders. American Psychiatric Association
  2. Dicționar de psihologie clinică (2020). Asociația americană de psihologie. Editura trei București
  3. Kihlstorm, J.F., Kihlstorm Canter, L., (2001). Somatization as illness behavior. Advance in Mind Body Medicine. 17(240-243) https://www.ocf.berkeley.edu/~jfkihlstrom/PDFs/2000s/2001/SomatizationAdvMindBody01.pdf
  4. Mai, F., (2004). Somatization Disorder: A Practical Review. Can J Psychiatry, Vol 49, No 10

Facebook
Twitter
LinkedIn

Lasă un răspuns

Pentru a ne cunoaște, prima consultație va fi gratuită