Ipohondria: cât este realitate și cât imaginar în această afecțiune?

ipohondria

Explorează realitatea complexă a ipohondriei, o tulburare de anxietate caracterizată prin preocuparea excesivă pentru starea de sănătate personală, întărită de credința existenței unei boli grave, nediagnosticate încă.

Orice lucru de factură psihologică ce implică emoția fricii se simte real și extraordinar de puternic pentru persoana în cauză, chiar dacă este complet irațional.

Simplul gând către ceva anume provoacă senzații în corpul nostru, iar creierul nu poate face diferența dintre real și imaginar.

Ce este ipohondria

Ipohondria a fost cunoscută până nu demult și sub numele de tulburare de hipocondrie și este o preocupare persistentă și intensă față de propria sănătate.

Acest sentiment este alimentat de interpretări greșite ale semnelor sau simptomelor fizice, determinând persoana să creadă că suferă de o afecțiune gravă, chiar și atunci când nu există dovezi medicale clare care să susțină această convingere.

Chiar și după consultarea medicilor și după evaluări medicale detaliate, în care nu se descoperă nicio boală gravă, frica și convingerea persistă.

Chiar dacă după ultima ediție a Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale termenul de ipohondrie nu a mai fost ales ca diagnostic, este important să înțelegem că aceste trăiri nu sunt doar o simplă neliniște, ci o experiență profundă și reală pentru cei afectați.

În prezent, acești oameni care suferă de aceste simptome ce defineau odată hipocondria, sunt acum diagnosticați ca având tulburare de anxietate de boală.

Ipohondria, respectiv tulburarea de anxietate de boală, poate apărea la orice vârstă, însă este adesea observată la începutul perioadei adulte, între 18 și 24 de ani.

Evoluția acestei afecțiuni poate fi cronică, cu perioade de intensificare și ameliorare a simptomelor, dar uneori se poate înregistra și o recuperare completă.

Anumiți indicatori, cum ar fi absența unei boli sau a unei tulburări de personalitate și lipsa unui beneficiu secundar de pe urma bolii pot prezice o recuperare mai bună.

Prevalența exactă a acestei afecțiuni în rândul populației nu este cunoscută, deoarece nu toți cei afectați caută ajutor profesional pentru diagnosticare, dar în practica medicală s-a raportat o prevalență cuprinsă între 4% și 9%.

Vă las aici un articol concis și clar în legătură cu această tulburare.

Cei care se confruntă cu această tulburare – fie că este numită hipocondrie sau tulburare de anxietate de boală – trec printr-o perioadă dificilă, iar sprijinul adecvat și înțelegerea din partea celor din jur sunt esențiale.

Familia, deși adesea bine intenționată, poate încerca să abordeze problema rațional, oferind explicații și discutând repetitiv despre simptomele individului, dar aceste eforturi nu conduc la îmbunătățiri semnificative și pot chiar amplifica anxietatea.

Această tulburare psihologică afectează profund funcționarea individuală și relațiile sociale, deoarece persoana afectată este adesea preocupată exclusiv de propria-i sănătate, așteptând cu încredere tratament și atenție specială din partea cadrelor medicale și a familiei.

Este crucial ca cei afectați să fie încurajați să caute ajutor psihologic și să fie sprijiniți în găsirea unor strategii sănătoase de gestionare a anxietății și a preocupărilor legate de sănătate.

Prin terapie adecvată, acești indivizi pot învăța să își recâștige încrederea în propria sănătate și să se bucure de o îmbunătățire a calității vieții personale.

Este esențial să identificăm și să implementăm metode eficiente pentru a-i ajuta să își recâștige controlul asupra vieții lor și să se elibereze de ciclul de anxietate și frică.

În multe cazuri, ipohondria, de altfel ca și anxietatea generalizată, poate fi asociată cu ceea ce se numește „beneficii secundare” psihologice, adică anumite recompense sau atenții indirecte pe care persoana le primește în urma manifestării simptomelor.

Acest aspect poate fi dificil de gestionat pentru familie și cei apropiați, deoarece reacțiile lor, chiar bine intenționate, pot întreține involuntar problema. În aceste situații, sprijinul potrivit din partea familiei devine crucial pentru a ajuta persoana afectată să depășească ipohondria și să își reconstruiască o viață bazată pe încredere și echilibru.

Terapia potrivită pentru această tulburare ar presupune lucrul cu întreaga familie, nu doar cu persoana care suferă de ipohondrie.

Cauze și factori de risc

Cauzele exacte ale ipohondriei nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că implică o combinație de factori biologici, psihologici și de mediu.

Posibilele cauze și factori de risc includ:

  • Istoric personal de anxietate sau depresie
  • Istoric familial de ipohondrie sau alte tulburări de anxietate
  • Experiențe traumatice anterioare, cum ar fi boală gravă în copilăria mică sau moartea unui membru al familiei
  • Informații incorecte sau alarmiste despre sănătate obținute din mass-media sau de pe internet
  • Factori sau tulburări de personalitate, cum ar fi tendința de a fi hipervigilent și de a se îngrijora în mod excesiv, perfecționismul, anxietatea ca trăsătură.

Este important de menționat că ipohondria totuși poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă sau sex. Cu toate acestea, este mai frecventă la persoanele cu un istoric personal sau familial de anxietate sau depresie.

Diagnosticarea ipohondriei

Atât pentru tulburarea hipocondriei din trecut cât și pentru tulburarea de anxietate de boală este necesar ca preocupările legate de sănătate să persiste mai mult de 6 luni, indiferent de schimbările în specificitatea bolii sau a simptomelor.

Simptomele cele mai evidente includ disproporționarea preocupării individului față de realitate și nivelul crescut de anxietate legată de propria sănătate, în timp ce simptomele somatice pot sau nu să fie prezente.

diagnosticarea ipohondriei

Simptomele ipohondriei

Simptomele ipohondriei pot varia de la o persoană la alta, dar pot include următoarele:

  • Preocuparea constantă și excesivă de a avea o boală gravă, chiar și atunci când nu există dovezi medicale care să susțină această temere
  • Interpretarea greșită a simptomelor fizice normale ca fiind semne ale unei boli grave
  • Căutarea obsesivă de informații medicale pentru a-și confirma temerile
  • Efectuarea frecventă de examinări medicale și teste, în speranța de a găsi o boală gravă
  • Evitarea activităților care ar putea declanșa temerile legate de sănătate
  • Impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi, inclusiv pe plan social, profesional și familial

Opțiuni de tratament

Medicamentos

Tratamentul medicamentos poate fi o componentă utilă în abordarea ipohondriei, deși nu există un medicament specific destinat exclusiv acestei tulburări.

În schimb, medicul psihiatru poate prescrie anumite medicamente pentru a gestiona simptomele asociate, cum ar fi anxietatea sau depresia, care pot fi prezente în ipohondrie sau în tulburarea de anxietate legată de boală.

Antidepresivele și anxioliticele pot fi o opțiune bună de tratament, cu condiția să fie prescrise în funcție de nevoile individuale și să fie luate conform indicațiilor unui medic care a evaluat atent situația pacientului și va monitoriza atât evoluția acestuia, cât și reacțiile adverse.

Tratamentul medicamentos poate ajuta la restabilirea unei stări de echilibru și control într-un timp mai scurt, însă este important să înțelegem că acesta nu înlocuiește munca cu sine, care este necesară pentru a schimba gândirea și percepțiile.

În general, în tratarea tulburărilor psihice, tratamentul medicamentos poate fi eficient în combinație cu psihoterapia, mai ales atunci când persoana este motivată să își îmbunătățească viața.

Tratamentul medicamentos fără terapie poate să rezolve doar temporar simptomele, ameliorându-le pe moment, însă fără a aborda cauza în profunzime în cadrul terapiei și fără a beneficia de sprijin psihologic pe termen lung, există riscul ca aceste simptome ale tulburării să recidiveze.

Astfel, combinarea tratamentului medicamentos cu terapia este adesea considerată cea mai eficientă abordare în tratarea ipohondriei și a altor tulburări afective.

tratament psihologic ipohondrie

Psihoterapie

Psihoterapia joacă un rol crucial în tratarea ipohondriei și a tulburărilor anxioase, oferind un spațiu sigur și suportiv pentru explorarea și gestionarea gândurilor și emoțiilor care alimentează anxietatea.

În timpul ședințelor terapeutice, se utilizează diverse metode integrative adaptate nevoilor individuale ale fiecărui pacient, cu accent pe construirea unei relații terapeutice bazate pe încredere și colaborare.

Un aspect crucial al terapiei constă în facilitarea conexiunii individului cu resursele interioare și cu capacitatea sa naturală de vindecare.

La fel cum organismul uman tinde spre homeostazie, adică spre un echilibru intern și spre autovindecare, și mintea noastră are o tendință similară.

În plus, în cadrul terapiei se explorează și frica de moarte, o temă profundă și universală, iar abordarea acesteia poate contribui la înțelegerea și gestionarea mai eficientă a anxietății și a temerilor legate de sănătate.

Prin explorarea și conștientizarea resurselor interioare, precum reziliența, capacitatea de a înfrunta provocările și puterea interioară, persoana poate să-și dezvolte abilitățile de auto-reglare și să-și întărească încrederea în sine.

De altfel, terapia se concentrează pe schimbarea credințelor și a percepțiilor care susțin anxietatea și preocuparea excesivă față de sănătate.

Prin identificarea și examinarea gândurilor iraționale sau distorsionate și înlocuirea lor cu gânduri mai realiste și sănătoase, persoana poate să își schimbe modul în care gândește și simte raportat la propria-i sănătate și astfel, să își reducă nivelul de anxietate.

În prezent, în lucrul terapeutic cu anxietatea, se acordă o atenție sporită tehnicilor de gestionare a stresului și a mindfulness-ului. Aceste abordări se concentrează pe aducerea atenției în prezent și pe dezvoltarea unei atitudini de acceptare și non-judecată față de propriile gânduri și emoții, ceea ce poate contribui la reducerea anxietății și a preocupărilor legate de sănătate.

Prin urmare, terapia nu numai că oferă un spațiu de exprimare și înțelegere a anxietății, ci îi și ajută pe cei afectați să își descopere și să își dezvolte resursele interioare, să-și schimbe credințele limitative și să învețe tehnici practice pentru gestionarea și reducerea anxietății în viața de zi cu zi.

psihoterapie pentru ipohondrie

Consiliere și terapie de suport

În timp ce terapia analizează în profunzime emoțiile, gândurile, comportamentele, trecutul, istoricul familial cu scopul de a vindeca traumele, consilierea se axează pe soluții care se pot aplica într-un timp scurt.

Consilierea se concentrează mai mult pe soluționarea problemelor imediate și oferă suport și îndrumare pentru a face față dificultăților actuale. Este mai puțin structurată și poate implica discuții mai practice și orientate către rezolvarea problemelor de zi cu zi.

Consilierea poate fi mai scurtă în durată și poate fi oferită de către o varietate de profesioniști, nu doar de psihologi.

Participarea la terapie de grup sau la grupuri de suport este foarte valoroasă pentru cei care trec prin astfel de situații.

Chiar și simpla conectare cu cineva care trece prin experiențe similare din punct de vedere emoțional poate aduce alinare.

În urma sesiunilor de terapie de grup sau de suport poți beneficia de suport social, de înțelegere și normalizare, de învățare și dezvoltare, precum și de feedback și suport interpersonal, fiind o opțiune valoroasă pentru cei care caută sprijin în gestionarea ipohondriei.

tratarea ipohondriei perin terapie de grup

Cum poate fi evitată ipohondria?

Deși nu există o modalitate garantată de a preveni ipohondria, există câteva strategii care pot ajuta la reducerea riscului apariției acestei tulburări de anxietate:

  1. Evitarea căutării obsesive de informații medicale pe internet sau în alte surse neconsacrate
  2. Limitarea timpului petrecut pe site-uri web sau bloguri care se concentrează pe relatări de boală sau simptome
  3. Învățarea și practicarea tehnicilor de gestionare a stresului și a anxietății, cum ar fi respirația profundă, meditația sau yoga
  4. Menținerea unui stil de viață sănătos, inclusiv alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și suficient somn
  5. Participarea la o formă de terapie individuală sau de grup

Este important de menționat că, în cazul în care te confrunți cu temeri sau preocupări excesive legate de sănătate, este recomandat să consulți un specialist în sănătate mintală, respectiv un psiholog, pentru a primi evaluare și suport adecvat.

Nu lăsa ipohondria să-ți controleze viața; căută sprijin și adoptă strategii sănătoase prin care să o poți gestiona.

Este esențial să nu permiți ipohondriei să îți dicteze traiectoria și să îți afecteze calitatea vieții.

Caută sprijin adecvat și implementează niște strategii eficiente pentru a face față anxietății.

Dacă dorești să lucrezi cu un profesionist pentru a învăța mai multe despre cum să faci față ipohondriei, nu ezita să mă contactezi pentru a începe această călătorie împreună.

Referințe bibliografice

  1. Larousse (2015). Marele Dicționar al psihologiei
  2. DSM IV (2003). Manual de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale 416-419. București
  3. DSM V (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders. American Psychiatric Association
Facebook
Twitter
LinkedIn

Leave a Reply

Pentru a ne cunoaște, prima consultație va fi gratuită