O despărțire poate fi un tumult de emoții și schimbări, împingându-ne spre limitele noastre emoționale și provocând o căutare profundă în interiorul nostru. În calitate de terapeut, am avut privilegiul să lucrez cu numeroși oameni care se confruntă cu această provocare dureroasă. În acest articol, voi împărtăși nu doar sfaturi obișnuite, ci și o abordare concentrată pe reflectare și claritate psihică, pentru a vă ghida prin procesul de vindecare.

Despărțirea este, în esență, un proces de doliu, un fel de pierdere psihică ce ne împinge prin etapele tipice ale suferinței și adaptării, așa cum sunt descrise în literatura de specialitate privind procesul de pierdere. Aceste etape sunt negarea, furia, negocierea, tristețea / depresia și acceptarea.

Unele orientări mai adaugă iertarea și recunoștința ca ultime etape, însă în realitate, cu toată sinceritatea, ele sunt destul de greu de obținut. Cred că a ierta pe cineva care te-a nedreptățit sau te-a făcut să suferi, sau chiar iertarea de sine, este cu adevărat unul dintre cele mai grele lucruri de făcut. De asemenea este un proces care necesită timp îndelungat și muncă internă.

Vestea bună este că în general, ajunge ca o persoană doar să treacă de primele etape pentru a se distanța de suferință, a se debloca și a se reorienta spre un viitor mai luminos.

Aduc în discuție aceste etape nu pentru a vă prezenta termeni terapeutici sofisticați, ci cu scopul de a vă conștientiza propriile procese psihice și etapa în care vă aflați, pentru a ști cum să continuați sau cum anume ar fi indicat să acționați.

Negarea, o modalitate de a evita o realitate dureroasă

Din experiența mea ca terapeut, am observat că mulți dintre tinerii adulți cu care lucrez trec printr-un stadiu de negare în ceea ce privește despărțirile. Este ca și cum s-ar agăța de speranța că relația lor nu s-a încheiat cu adevărat.

Această perioadă este adesea una chinuitoare, deoarece acești tineri se simt confuzi și pierduți. Se întâmplă adesea să nu mai poată face față responsabilităților vieții, fiind paralizați de așteptarea unei împăcări, fie că sunt conștienți sau nu de aceasta. Această atitudine pasivă îi face să nu trăiască în prezent sau să rateze alte oportunități care ar putea apărea în viața lor.

Negarea, în psihologie, este un mecanism de apărare care acționează ca un tampon temporar împotriva invaziei emoțiilor negative intense. Acest tampon oferă sufletului și psihicului timpul necesar pentru a se adapta la gravitatea situației sau la realitatea schimbării.

Este perfect normal ca, în primele luni de după o despărțire, să nu fie ușor să închizi un capitol, să te gândești încă la persoane respectivă, să vrei încă să păstrezi legătura și să porți discuții despre ceea ce nu a mers.

Din perspectiva mea de terapeut, observ că cei care caută ajutor se află deseori într-un proces dureros de speranță, ignorând, în multe cazuri, semnalele clare că partenerul lor s-a distanțat emoțional mult înainte de a pune capăt oficial relației. Este un aspect pe care în lucrul cu clientul și prin exerciții terapeutice încerc să îl aduc la suprafață, deoarece această conștientizare, deși dureroasă, poate fi crucială pentru procesul de vindecare.

O perspectivă asupra „pauzelor” relaționale

Ca o mică paranteză, vreau să aduc o clarificare asupra unui subiect delicat legat de ideea de a lua o pauză sau de a vă despărți pentru a mai vedea dacă sunteți „sortiți împreună”, cu incertitudinea, dar totuși cu o fărâma unei posibilități de a avea un viitor împreună.

În astfel de situații, poate fi util să-ți redefinești limitele, nevoile, așteptările de la un partener și să identifici aspectele fundamentale ale relației tale. 

De obicei, cuplurile care sunt angajate în a-și rezolva problemele și a lucra la relația lor găsesc modalități de a rămâne împreună. Atunci când un partener alege să se distanțeze însă, transmite mesaje mixte, lăsându-l pe celălalt cu gândul la o posibilă reconciliere, iar acesta ar putea fi semnul că există dorința de explorare a altor parteneri sau de căutare a altor perspective, ceea ce necesită o atenție specială și protecție pentru cel părăsit.

În astfel de momente delicate, este important să fii sincer cu tine însuți și să-ți pui pe primul loc propriul bine, în loc să rămâi în așteptarea unui rezultat nesigur.

În plus, sunt aici să îți amintesc că merităm cu toții relații sănătoase și împlinite. Să fii opțiunea secundară sau rezervă pentru un partener nu este doar nedrept față de tine, ci poate submina însăși sănătatea relației. Ca să nu mai vorbim de sănătatea ta emoțională.… O relație durabilă și satisfăcătoare necesită angajament reciproc și investiție de ambele părți. Dacă te găsești într-o astfel de situație, este important să îți evaluezi cu atenție propria valoare și să iei decizii care să îți respecte și să îți protejeze binele emoțional.

Așadar, este esențial să accepți despărțirea și să îți trăiești durerea cu demnitate. Toate articolele de pe internet scriu asta – „trăiește-ți durerea” – și dau multe sfaturi practice despre cum să te comporți față de tine în aceste perioade.

Uneori, pentru a evita această durere, mulți aleg să păstreze o legătură cu fostul partener, sperând că vor găsi consolare în prietenie. Cu toate acestea, de multe ori, această alegere nu aduce decât suferință și o continuă tortură psihică.

În cabinetul meu, am întâlnit cliente care plâng în hohote în ședințe de terapie pentru că au ales să rămână prietene cu foștii parteneri. Auzind poveștile despre noile aventuri ale acestora, se confruntă cu întrebarea dureroasă de ce ei reușesc să avanseze în timp ce ele sunt încă ancorate în trecutul relației. Sau și mai rău, încep să se compare cu noile femei și să caute ce este în neregulă la ele.

Nu insinuez faptul că doar sexul feminin se găsește în această situație ci doar menționez experiența mea din cabinet cu cei care caută terapie în urma despărțirilor.

Dacă te regăsești într-o astfel de situație sau într-una similară, fie că ești femeie sau bărbat, este posibil să ai nevoie de o încheiere clară a relației, pentru a-ți permite să mergi mai departe și să îți construiești propria ta cale spre vindecare.

Cum încheiem o relație într-un mod sănătos în aceste circumstanțe?

Mai jos, îți voi oferi câteva idei pentru a avea o încheiere clară a relației atunci când te afli încă în suferință:

• • Întrerupe comunicarea pe cât posibil și stabilește niște limite clare în ceea ce privește contactul și genul de interacțiuni cu fostul partener. Poți spune ferm și deschis: „Am nevoie de spațiu pentru a mă vindeca și pentru că nu mă regăsesc bine în această situație, am să întrerup comunicarea cu tine pentru o perioadă.”
  • Dacă ești în situația în care vă intersectați în circumstanțe sociale, manifestă politețe și rezervare în evenimente sociale comune.
  • Reflectă asupra motivelor REALE ale despărțirii și acceptă realitatea. Înțelege că relația s-a încheiat din motive întemeiate și că doar acceptând poți avansa.
  • Renunță la obiecte materiale sau la ceea ce te leagă sentimental de fostul partener. Este timpul să cureți casa de obiectele lui, să dai la o parte pozele cu el din casă, din telefon sau de pe social media!! De asemenea, ar fi indicat să dai la o parte, cel puțin pentru moment, orice daruri de la el de care te simți ancorat/ă emoțional.
  • Scrie o scrisoare de încheiere a relației, fie că este cu intenția de a o înmâna, de a o păstra sigilată într-un plic sau de a o arde. Menționează următoarele aspecte cu privire la el și la relație: mulțumiri, regrete, lecții învățate, pentru ce anume îl ierți și îi ceri iertare și o frază de eliberare. Mai multe detalii despre această scrisoare și despre cum journaling-ul te poate ajuta în procesul de pierdere găsești în resursa mea gratuită, Ebook-ul „Transformarea Durerii în Înțelegere” pe care o poți downloda de pe site sau la link-ul acesta

Furia- o emoție necesară pentru a te debloca

Acum, am să aduc în discuție furia, pentru că este, în mod normal, o etapă crucială în orice proces de pierdere.

Nu este nimic ieșit din comun să auzim pe cineva că este „foc și pară” pentru că a investit atât de mult timp și energie în relație, după care totul s-a dus „pe apa sâmbetei”. În realitate, furia poate fi privită ca o eliberare a tensiunii acumulate, aducându-i individului o sursă de mobilizare pentru a-și exprima nevoile și dorințele într-un mod sănătos.

Dintre toate emoțiile, furia este un subiect preferat în munca mea, deoarece, în esență, ea reprezintă o forță mobilizatoare. În aceste situații, ea poate fi exact ceea ce avem nevoie pentru a ieși din blocaj.

Desigur, agresiunea locuiește și poate coexista cu furia, însă exprimarea furiei într-un mod sănătos și acceptarea ei fără a aduce prejudicii sau consecințe poate fi eliberatoare și benefică.

Furia devine astfel o componentă esențială și necesară în procesul creșterii personale. Aceasta servește ca impuls pentru schimbare, oferindu-ne forța de a ne aduna și, cel mai important, de a acționa (sper că spre binele tău!).

Furia, în mod paradoxal, poate acționa ca un antidot pentru depresie. În această confruntare cu emoțiile intense, ea devine o piatră de temelie pentru stabilirea limitelor viitoare și acționarea în beneficiul propriu. În esență, furia poate fi văzută ca un punct de plecare pentru a contura bazele viitoarelor relații sau pentru a acționa în direcția propriului bine.

În gestionarea suferinței cauzate de despărțire, exprimarea sănătoasă a furiei este o componentă crucială. Această abordare implică deschiderea căilor de comunicare bazate pe sentimente intense ce însoțesc despărțirea. Discuțiile cu prietenii de încredere, jurnalizarea emoțiilor sau psihoterapia individuală, oricare dintre aceste demersuri poate oferi instrumente eficiente pentru gestionarea acestor trăiri intense.

Într-o perioadă marcată de toată paleta de emoții la intensități foarte ridicate, acceptarea și conștientizarea acestor emoții devin necesare.

Spre binele tău, devino curios în privința mesajelor pe care aceste emoții le transmit și explorează-le conștient, evitând să te lași dominat de reacții automate. Gândește-te că măcar față de tine însuți poți fi autentic și măcar ție te poți confesa cum simți cu adevărat, exprimându-ți liber furia sau tristețea. Acest lucru nu doar că îți va aduce liberare, ci te va îndrepta și către acceptarea situației.

Un aspect important în această tematică este să eviți rumegarea constantă a aspectelor legate de fostul partener și relație.

În momentul în care gândurile te duc în această direcție, oprește-te și redirecționează-ți atenția către propria ta persoană. Analizează-ți nevoile și identifică acele aspecte care nu au fost satisfăcute în relația respectivă. Acest exercițiu nu numai că susține procesul de vindecare, dar și orientează către o mai profundă înțelegere a propriei tale persoane în context relațional. Poartă-te cu tine exact așa cum te-ai purta față de prietena ta cea mai bună care ar trece prin așa ceva.

Frica- o emoție care te ține blocat 

Pentru a completa acest articol, este imperativ să aducem în discuție frica, o emoție care îi îndrumă frecvent pe mulți către cabinetele de psihoterapie.

În contextul despărțirii, imaginați-vă că această emoție, la nivel metaforic, este cea care vă ține într-un labirint. Este un labirint relațional în care orice cale alegeți tot pe aceeași poteci înguste, întortocheate și întunecoase ajungeți. Alegeți să ieșiți pe prima ușă pe care o vedeți! Cu cât petreceți mai mult timp acolo cu atât vă veți simți mai neputincios. 

Spre deosebire de furie, frica nu ocupă un loc preferat printre emoțiile mele deoarece, de cele mai multe ori, aceasta ne ține captivi în modul „freeze, fight or flight” (îngheață, luptă sau fugi), limitându-ne astfel șansa de a trăi o viață împlinitoare.

Chiar dacă literatura de specialitate și studiile antropologice subliniază rolul protectiv al fricii – pe care mereu caut să îl explic clienților – aceasta poate, în multe situații, să ne mențină într-un stadiu de supraviețuire pentru că adesea, fricile noastre sunt ușor absurde, iraționale. Tocmai de aceea, merită explorată și abordată prin diverse metode care ar putea să o diminueze.

Experiența mea în lucrul cu clienții m-a condus la concluzia că frica este adesea învățată și înrădăcinată în convingerile noastre sociale, mai ales în contextul despărțirilor. Observ că multe persoane, în timpul separărilor, nu resimt neapărat durerea ca fiind provocată de pierderea partenerului sau a amintirilor frumoase, ci mai degrabă se confruntă cu frica de singurătate și cu teama de a relua acest proces anevoios a căutării noului (a.k.a dating), care le-ar putea aduce o experiență marcată de dezamăgiri și descurajări. Dacă ți-e frică de singurătate te invit să citești și acest articol: Cum depășesc sentimentul de izolare și singurătate

Așa că te îndemn să-ți pui următoarele întrebări, în această ordine:

Care este frica ta cea mai mare?

Care este cel mai urât scenariu care se desfășoară în mintea ta cu privire la viitorul tău?

Fii realist, chiar cât de rău ar putea fi acest scenariu negativ, până în ce punct ar putea ajunge el?

Dar care ar fi cel mai bun rezultat posibil pentru tine din situația actuală?

Cum ar arăta viața ta dacă ți-ai accepta fricile și nu te-ai mai lăsa condus de ele?

Îți mulțumesc că mi-ai fost alături în lectură până aici! 

Dacă simți că ai rezonat cu aceste informații sau ai nevoie de sprijin suplimentar în gestionarea emoțiilor legate de despărțire, te invit să iei în calcul posibilitatea unei ședințe individuale de consiliere. M-aș bucura să-ți ascult experiența sau să te îndrum în acest proces de vindecare. Poți să îmi împărtășești gândurile tale sau să stabilești o ședință accesând formularul de contact de pe acest website sau la adresa mea de e-mail psiholog@denisailea.ro

Cu drag,

Denisa