Tulburarea de personalitate borderline

În imaginația mea, tulburarea borderline este ca oceanul, cu valurile lui uriașe. Acum imaginează-ți că ești lovit de ele și împins dintr-o parte în alta. Poate odată ajungi pe plajele cu nisip încins, poate altădată te scufunzi în adâncuri.

Cam așa poate fi viața unei persoane care suferă de tulburarea de personalitate Borderline. Dar în spatele acestei tulburări stă o un suflet chinuit, care tânjește după acceptare, conexiune și intimitate.

Ce este tulburarea Borderline?

Dintre toate tulburările de personalitate, borderline-ul a câștigat preocuparea cea mai mare pentru clinicieni și cercetători la ora actuală. Prevalența ei este de 1-2% din populația adultă la nivel global, iar aceste numere se reflectă și la nivel european.

Tulburarea de personalitate borderline (TPB) este o afecțiune psihologică complexă, caracterizată de un tipar persistent de instabilitate în mai multe domenii importante ale vieții. Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5), criteriile-cheie pentru TPB sunt:

• Instabilitate emoțională:

Emoțiile intense și fluctuațiile bruște ale dispoziției.

Persoanele cu TPB pot experimenta episoade frecvente de furie, tristețe intensă, anxietate sau iritabilitate, care durează de la câteva ore la câteva zile.

• Dificultăți în relaționare:

Relațiile interpersonale sunt adesea haotice și marcate de intensitate emoțională excesivă.

Teama intensă de abandon poate duce la comportamente manipulative sau agățătoare.

• Imagine de sine distorsionată:

Persoanele cu TPB pot avea un sentiment instabil al identității de sine, cu o imagine de sine fluctuantă și confuză.

• Comportamente impulsive și auto-distructive:

Cheltuieli excesive, abuz de substanțe, relații sexuale riscante, automutilare sau tentative de suicid.

Indivizii cu tulburare de personalitate borderline au un sentiment de sine aproape inexistent, drept urmare ei trăiesc un sentiment de vid interior, adesea amplificat de frica de abandon.

Ei tind să trăiască relații intense însă instabile, marcate de izbucniri nervoase, de furie, violență și impulsivitate.

Amenințările cu suicidul sau actele de autovătămare sunt obișnuite.

Simptomele tulburării Borderline

De adaugat si o imagine reprezentativa, cu alt_text sa fie sau sa contina ”Tulburarea borderline„.

Simptomele emoționale:

• Instabilitate emoțională: Fluctuații bruște ale dispoziției, episoade frecvente de furie, tristețe intensă, anxietate sau iritabilitate.
• Emoții intense: Dificultăți în reglarea intensității emoțiilor, care pot duce la reacții extreme în fața evenimentelor sau stimulilor.
• Disforie emoțională: Sentiment cronic de nemulțumire, vid sau plictiseală.
• Sensibilitate emoțională extremă: Reacții exagerate la critici sau respingere.

Simptomele legate de relații:

• Teama intensă de abandon: Preocupare excesivă pentru a nu fi abandonat de persoane importante, preocupare care poate duce la comportamente agățătoare sau manipulative.
• Relații instabile: Dificultăți în menținerea relațiilor stabile, alternând între idealizare și dezamăgire.
• Dificultăți în a empatiza: Probleme în a înțelege și a se identifica cu sentimentele altora.
• Nevoia urgentă de intimitate: Dorință intensă de a fi apropiat de alții, alternând cu perioade de izolare socială.

Simptomele legate de imaginea de sine:

• Imagine de sine distorsionată: Sentiment instabil al identității de sine, cu o imagine de sine fluctuantă și confuză.
• Disociere: Detașare de realitate sau de propriul corp, pierderea sentimentului de identitate.
• Sentimente de gol interior: Senzație cronică de plictiseală sau vid interior.
• Autocritică excesivă: Tendința de a se autocritica aspru și de a se judeca sever.

Simptomele comportamentale:

• Comportamente impulsive: Acțiuni impulsive, lipsite de control, ale căror consecințe nu sunt luate în considerare, cum ar fi cheltuieli excesive, abuz de substanțe, relații sexuale riscante, automutilare sau tentative de suicid.
• Comportamente autodistructive: Acțiuni care pot pune în pericol sănătatea sau siguranța personală.
• Furie intensă: Episoade frecvente de furie necontrolată, manifestări verbale sau fizice agresive.
• Comportamente riscante: Implicare în activități periculoase, fără a lua în considerare consecințele.
• Amenințări de suicid: Exprimarea dorinței de a se sinucide sau de a face rău propriei persoane.

Este important de reținut:

• Nu toată lumea cu TPB va experimenta toate aceste simptome.
• Severitatea simptomelor poate varia de la o persoană la alta.
• Prezența unora dintre aceste simptome nu înseamnă neapărat că aveți TPB.
• Doar un specialist în sănătate mintală poate diagnostica cu exactitate TPB. Evitați să vă autodiagnosticați, acest lucru nu doar că nu este acurat sau corect, dar vă poate coborî și mai tare încrederea sau stima de sine.

Cauzele tulburării Borderline

Cu toate că nu se cunosc exact cauzele acestei tulburări de personalitate, cercetările actuale sugerează o interacțiune complexă între factori genetici și experiențe de viață timpurii în apariția TPB.

• Factori genetici: Se presupune că există o predispoziție genetică pentru TPB, care poate fi declanșată de evenimente negative din copilărie. De exemplu, un copil cu o vulnerabilitate genetică la emoții intense poate fi mai profund afectat de un mediu familial lipsit de empatie sau de experiențe traumatice.
• Experiențe de viață: Abuzul emoțional, fizic sau sexual în copilărie, neglijarea sau pierderea prematură a unei figuri parentale pot crește riscul pentru TPB. Aceste tipuri de experiențe pot interfera cu dezvoltarea sănătoasă a abilităților de gestionare a emoțiilor și de formare a relațiilor stabile.

Țin să amintesc sau să explic că personalitatea este ca o structură care se formează de-a lungul întregii vieții și astfel, ea poate fi influențată de o multitudine de factori.

Personalitatea este acea dimensiune care nu se schimbă foarte mult de-a lungul vieții, chiar dacă omul trece prin diferite stadii de dezvoltare sau situații de viață.

Borderline-ul este o tulburare de personalitate, ceea ce indică faptul că ea are un debut anume sau nu este declanșată neapărat de o anume cauză, iar personalitatea doar „se tulbură” în mod constant.

Dacă ne gândim la o casă, personalitatea este structura ei, ea se formează de la temelie în sus, cu timpul. În cazul tulburărilor de personalitate, structurile nu sunt rezistente, nu pot susține anumite construcții ulterioare.

Schimbările și intervențiile asupra acestei structuri necesită foarte mult timp și efort conștient din partea persoanei și a specialiștilor care o asistă. Pentru ca o casă să fie clădită astfel încât să fie trainică, să treacă prin furtuni și ierni grele are nevoie de o structură zdravănă.

Stil de personalitate borderline versus tulburarea de personalitate borderline

Personalitatea borderline este de fapt un concept dinamic care poate fi înțeles mai bine dacă ne închipuim că ea poate progresa pe un continuum de la sănătate la patologic. Ea începe de la  stilul de personalitate borderline, care se află la extrema sănătății și poate progresa până la tulburarea de personalitate borderline, care se află la extrema patologiei.

Potrivit autorului Len Sperry, stilul de personalitate borderline se caracterizează prin trăsături care, deși pot fi intense și uneori problematice, nu interferează semnificativ cu funcționarea generală a individului și nu provoacă suferință severă.

Persoanele cu un stil de personalitate borderline pot experimenta fluctuații emoționale și relații intense, dar reușesc să-și mențină stabilitatea și să-și gestioneze viața în mod eficient. Ele reușesc încă să trăiască un sentiment de conexiune cu sinele, cu corpul și cu locul lor în lume.

De asemenea, reușesc să își evalueze în mod realist abandonul și pierderea, iar comportamentele suicidare sunt complet absente.

Pe de altă parte, tulburarea de personalitate borderline implică un grad mult mai mare de instabilitate emoțională, comportamentală și relațională, care duce la dificultăți majore în funcționarea zilnică și la suferință semnificativă.

Diagnosticarea acestei tulburări necesită prezența unui set specific de simptome severe și persistente care afectează negativ viața individului.

Poate că citind anumite informații, vă spuneți vouă înșivă „Aa… aia da, o am/o are X sau aia nu…”. Așadar, este posibil să aveți sau să recunoașteți anumite trăsături borderline fără a avea un diagnostic de tulburare de personalitate borderline.

Doresc să evidențiez importanța diferențierii între un stil de personalitate și o tulburare clinică.

Diagnosticul tulburării Borderline

Diagnosticarea tulburării de personalitate borderline (TPB) este un proces complex, care implică evaluarea atentă a simptomelor și comportamentelor individului.

Aceasta este realizată de către profesioniști în sănătate mintală, respectiv psihologi clinicieni și psihiatri, folosind criterii stabilite în Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a cincea (DSM-5), precum și prin înțelegerea nuanțelor și variabilităților în manifestarea acestei tulburări, așa cum sunt descrise de autori precum Len Sperry.

Diagnosticul TPB poate fi complex, din cauza comorbidității frecvente cu alte tulburări de personalitate.

De asemenea, criteriile descriptive ale TPB se pot suprapune cu alte diagnostice.

Din nou, nu încercați să vă autodiagnosticați citind articole de pe internet, mai ales cele scrise de copywriteri și nu de specialiști în sănătatea mintală.

Articolul acesta l-am scris din dorința de a clarifica și a vă îndruma spre sprijinul potrivit.

Nu sunteți singuri în lupta cu această tulburare, fie că suferi tu de ea sau cineva din familia ta.

Criteriile DSM-5 pentru tulburarea de personalitate borderline

Conform DSM-5, diagnosticarea TPB necesită prezența unui model pervaziv de instabilitate în relațiile interpersonale, imaginea de sine și afecte, împreună cu impulsivitate marcată, care începe la vârsta adultă timpurie și este prezentă în diverse contexte.

Acest model trebuie să fie indicat de cel puțin cinci (sau mai multe) dintre următoarele criterii:

1. Eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar.
2. Un model de relații interpersonale instabile și intense, caracterizate prin alternarea între extremele de idealizare și de devalorizare.
3. Perturbări de identitate: instabilitate accentuată și persistentă a imaginii de sine sau a simțului sinelui.
4. Impulsivitate în cel puțin două domenii potențial autodăunătoare (de exemplu, cheltuieli, sex, abuz de substanțe, conducere periculoasă, mâncat compulsiv).
5. Comportament, gesturi sau amenințări suicidare recurente sau comportament automutilant.
6. Instabilitate afectivă cauzată de o schimbare pronunțată și abruptă a dispoziției (de exemplu, disforie intensă episodică, iritabilitate sau anxietate care durează de obicei câteva ore și numai rareori mai mult de câteva zile).
7. Sentimente cronice de gol interior.
8. Furie intensă și inadecvată sau dificultate în a-și controla furia (de exemplu, frecvente manifestări de furie, constantă furie, lupte fizice repetate).
9. Idei paranoide tranzitorii legate de stres sau simptome severe de disociere.

Diagnosticarea corectă a TPB este esențială pentru dezvoltarea unui plan de tratament adecvat, care să abordeze în mod eficient nevoile specifice ale fiecărui individ.

Aceasta include teste psihologice, interviuri structurate, evaluarea istoricului medical, psihiatric și familial, observarea comportamentală.

Cu o evaluare atentă și un tratament personalizat, persoanele cu TPB pot face progrese semnificative în gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții.

Perspective asupra tulburării de personalitate borderline:

• Perspectiva neurobiologică: Această perspectivă susține că TPB are baze neurologice, cum ar fi hipersensibilitatea la stimuli negativi și o activitate crescută în zonele cerebrale responsabile de emoții.
• Perspectiva psihodinamică: Această perspectivă se concentrează pe experiențele psihologice timpurii și pe dificultățile în integrarea unui sentiment stabil de sine și a relațiilor sănătoase.

Ambele perspective sunt valoroase și contribuie la o mai bună înțelegere a TPB.

Deși cercetările continuă să elucideze relația dintre factorii biologici și psihologici, este clar că TPB este o afecțiune complexă, cu multiple fațete.

Opțiuni de tratament pentru tulburarea borderline

Numele acestei tulburări de personalitate, borderline, ceea ce înseamnă chiar la graniță în limba română, este foarte sugestiv, ea fiind chiar la granița dintre normalitate și anormalitate. Deși această graniță devine din ce în ce mai greu de stabilit, totuși, în cazul tulburărilor psihiatrice, granița începe acolo unde tratamentul medicamentos este necesar.

Tratamentul TPB a evoluat semnificativ în ultimele decenii, odată cu o înțelegere mai profundă a acestei afecțiuni. În prezent, tratamentul recomandat pentru tulburarea de personalitate borderline este psihoterapia.

Inițial, conceptul de borderline a fost dezvoltat pentru a descrie un grup de pacienți care păreau potriviți pentru psihoterapie psihodinamică – erau tulburați, dar nu psihotici, și aveau o gamă largă de afecte puternice și relații intense.

Cu toate acestea, starea acestor pacienți s-a înrăutățit în contextul acestor terapii nestructurate, ceea ce a condus la dezvoltarea de strategii pentru evaluarea tulburării și setarea obiectivelor terapeutice înainte ca pacienții cu această problematică să intre în terapie.

În urma acestei constatări, s-au creat strategii pentru modificarea psihanalizei clasice, incluzând terapeuți mai activi și o concentrare mai mare pe relația pacient-terapeut în „aici și acum”.

Aceste abordări au inclus utilizarea răspunsurilor de contratransfer pentru a explora relația dintre terapeut și client, astfel educând pacienții pentru a-și recunoaște reacțiile afective și factorii declanșatori.

Aceste modificări nu doar au îmbunătățit tratamentul pacienților cu borderline, ci au și influențat tehnicile de terapie pentru alți pacienți.

În alte țări și în anii trecuți se făcea o mare diferență între psihoterapie și dezvoltare personală, adică consiliere.

În unele țări europene, doar pacienții cu tulburări sau un diagnostic au acces la psihoterapie, care poate fi decontată prin sistemul de asigurări și luată în serios.

În cazul tratării unor tulburări ca aceasta, este nevoie de un plan de tratament și o intervenție specializată.

Țin să menționez tot aici, din păcate, că sănătatea mintală se situează cel mai probabil pe ultimul loc ca prioritate, atât în sistemul de sănătate de stat cât și în viețile oamenilor.

Fără a se interveni asupra acestor tipuri de tulburări, ele doar se agravează și nu este de mirare că tulburarea de personalitate borderline este asociată cu un risc semnificativ crescut de comportament suicidar.

Studiile arată că aproximativ 8-10% dintre persoanele diagnosticate cu BPD își iau viața, ceea ce reprezintă o rată de sinucidere mult mai mare față de rata populației generale.

Pe lângă acest risc crescut de sinucidere, persoanele cu BPD prezintă, de asemenea, un risc ridicat de tentative de suicid, estimările indicând că între 60% și 70% dintre pacienți au încercat să se sinucidă cel puțin o dată în viață.

Aceste statistici subliniază importanța intervenției timpurii, a tratamentului adecvat și a sprijinului continuu pentru a reduce riscul de sinucidere în rândul persoanelor cu BPD.

Psihoterapia

Psihoterapia rămâne, așadar, piatra de temelie în tratarea BPD. Dintre numeroasele terapii disponibile, cele mai remarcabile sunt:

• Terapia dialectic-comportamentală (DBT): Este o formă specifică de terapie cognitiv-comportamentală, foarte eficientă, în special pentru pacienții cu simptome suicidale și parasuicidale și dereglare afectivă.
• Psihoterapia psihodinamică focalizată pe transfer: Terapiile care fac parte din psihanaliza și explorează relația terapeut-pacient cât și dinamicile psihicului.

Medicamentele

Deși nu există medicamente aprobate specific pentru BPD, anumite medicamente pot ajuta la gestionarea simptomelor precum schimbările de dispoziție, depresia, anxietatea și impulsivitatea.

Medicamentele ar trebui folosite doar complementar cu psihoterapia, deoarece fără psihoterapie nu ar da rezultate pe termen lung, ci mai degrabă ar duce la dependență sau abuz de medicamente.

În cazurile severe, pacienții pot dezvolta depresie caracterologică, crize de furie, anxietate pervazivă și simptome disociative, ceea ce duce la utilizarea anxioliticelor, antidepresivelor și stabilizatorilor de dispoziție, precum și, mai recent, a antipsihoticelor atipice în doze mici.

Provocări și perspective viitoare pentru tulburarea de personalitate borderline

O mare provocare în tratamentul BPD este faptul că, deși simptomele principale răspund relativ repede la terapii bine structurate, dispozițiile cronice de bază ale personalității pot rămâne neschimbate.

Pacienții cu borderline, chiar și la 20 sau 30 de ani după tratament, pot prezenta deficiențe în viața personală și profesională, dificultăți în relațiile intime și izolare socială.

Aceste constatări au făcut ca mulți clinicieni să creadă că borderlineul este o tulburare netratabilă, însă ele de fapt subliniază doar necesitatea unor tratamente pe termen lung și a unor cercetări continue, pentru a putea îmbunătăți intervențiile.

În realitate, despre această tulburare au fost publicate mai multe studii decât despre oricare alta, iar cercetările încep să indice și rezultate bune în ultimii ani.

Psihiatria și psihologia au făcut progrese imense la modul general în ultimii 20 de ani, ceea ce se aplică și în cazul tulburării de personalitate borderline.

Astăzi, pentru indivizii cu această tulburare, tratamentul pe termen lung poate avea destul de mult succes, ei putând să dobândească o funcționare socială și profesională convenabilă.

Pacienții cu tulburare de personalitate borderline au fost mult timp un subiect subrecunoscut pentru sănătatea publică, subtratat și stigmatizat. Totuși, sper ca lucrurile să se schimbe și la noi, în România.

Cunoștințe noi, atitudini noi și resurse promițătoare aduc speranță pentru persoanele cu această tulburare. Momentan, psihoterapeuții trebuie să studieze singuri, să se specializeze și să cheltuie sume enorme de bani pentru informații de valoare.

Tulburarea borderline constituie o altă tulburare pentru care tratamentul psihoterapeutic ar trebui să fie obligatoriu gratuit și inclus în asigurarea de sănătate.

Totuși, cu o combinație de psihoterapii personalizate, medicație adecvată și sprijin continuu, persoanele cu BPD pot atinge o recuperare semnificativă și de durată. Sper ca tot mai mulți indivizi cu o astfel de tulburare să își permită și să aibă acces în România la tratament psihologic de lungă durată.

Tulburarea de personalitate borderline vs tulburarea bipolară

Diferențierea dintre tulburarea de personalitate borderline (TPB) și tulburarea bipolară este crucială, deoarece, deși ambele pot implica instabilitate emoțională și comportament impulsiv, TPB este caracterizată prin instabilitate emoțională în relații interpersonale și imagine de sine, în timp ce tulburarea bipolară se manifestă prin episoade distincte de manie și depresie care nu sunt neapărat declanșate de evenimente externe.

Nu lăsa tulburarea borderline să-ți controleze viața! Caută sprijin și adoptă strategii sănătoase de gestionare a acesteia.

Tulburarea de personalitate borderline poate fi o provocare semnificativă, dar cu diagnosticul corect și un plan de tratament bine structurat, persoanele afectate pot găsi alinare și stabilitate.

Cu ajutorul terapiei, medicației și suportului adecvat, este posibilă o viață echilibrată și împlinită.

Te invit să lucrăm împreună, fie pentru evaluarea, fie pentru tratarea acestei tulburări, pentru a te ajuta să îți recapeți controlul asupra vieții tale.

Contactează-mă astăzi pentru a face primul pas către vindecare și stabilitate!

Referințe bibliografice:

Leichsenring, F., Leibing, E., Kruse, J., New, A. S., & Leweke, F. (2011). Borderline personality disorder. The Lancet, 377(9759), 74–84. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(10)61422-5

Mendez-Miller, M., Naccarato, J., & Radico, J. A. (2022). Borderline Personality Disorder. ABPP American Family Physician, 105(2), 156–161. https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2022/0200/p156.html

Kernberg, O. F., & Michels, R. (2009). Borderline Personality Disorder. American Journal of Psychiatry, 166(5), 505–508. https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2009.09020263

Sperry L. (2018). Tulburările de personalitate din DSM-5: Evaluare, conceptualizare de caz și tratament. Trei.