Nevroza: Ce o întreține și cum ne vindecăm?

Nevroza este o încă realitate covârșitoare, care afectează sănătatea mintală a multor oameni din lumea întreagă.

Cu toate că termenul de „nevroză” indică o boală, de fapt la baza ei stă caracterul nevrotic și anumite trăsături care favorizează instalarea tulburărilor afective.

Află ce este, cum se manifestă, care îi sunt cauzele și ce poți face ca să te vindeci sau să îi sprijini pe cei din familia ta care suferă de astfel de dispoziții afective.

Ce este nevroza

Nevroza este o reacție emoțională intensă care apare în mod frecvent la amenințări percepute, frustrări sau pierderi.

Aș descrie nevroza ca pe o manifestare complexă, un răspuns în fața provocărilor vieții, manifestată prin emoții negative.

Reacțiile pot varia de la persoană la persoană, mergând de la anxietate și tristețe până la iritabilitate și furie.

Nevroza implică o emoționalitate negativă exagerată și credința că lumea este un loc periculos și nesigur.

Chiar dacă aspectul nevrozei – fie ea văzută ca boală sau trăsătură de personalitate – nu este mereu înțeles în profunzime, are o importanță deosebită pentru sănătatea generală, deoarece poate afecta în mod semnificativ calitatea vieții și starea de bine a indivizilor.

Este nevoie de clarificarea termenilor înainte de a intra în complexitatea problemei.

Termenul „nevroză” a fost folosit pe scară largă în istoria psihologiei și psihiatriei, în special în perioada de început a dezvoltării acestor domenii de către psihanaliștii cunoscuți ai secolului trecut: Sigmund Freud, Carl Jung, Alfred Adler, Karen Horney, Erik Erikson. El a fost folosit pentru a descrie o varietate de tulburări psihice, iar utilizarea sa a dus adesea la stigmatizare și etichetare a persoanelor afectate.

Deși în prezent acest termen este puțin folosit în practica clinică, el apare în continuare în psihologia pop și în limbajul uzual. Eu consider că acest termen vine cu o oarecare stigmatizare și etichetare asociată cu tulburările psihice, care poate avea consecințe negative în viața persoanelor afectate.

Acest termen apare în cărțile vechi de psihiatrie, timpuri în care empatia și compasiunea nu făceau parte din tratamentul psihiatric, ba chiar se folosea electroșocul pentru afecțiunile psihice.

În ziua de astăzi, este important să se promoveze o mai mare înțelegere și acceptare a tulburărilor psihice, să se reducă stigma și etichetarea asociate acestora deoarece multe dintre simptomele tulburărilor fiind o reacție normală la provocările vieții.

Partea de acceptare a experiențelor noastre emoționale tumultoase poate fi chiar cheia tratamentului psihologic. Cu toții avem nevoie să știm că suntem acceptați de persoanele care ne știu dificultățile emoționale.

Eysenck, un psiholog remarcabil, a introdus termenul de „nevroticism” în dorința de a se depărta de termenul de „nevroză”. Acesta este un termen preferat de la anii 1950 încoace.

Nevroticismul descrie oamenii care se confruntă cu anxietate, depresie și alte tulburări asociate ca fiind la un continuum extrem al acestei trăsături de personalitate.

Acest lucru arată că nevrotismul nu este doar o reacție temporară la situații stresante, ci poate reprezenta o trăsătură persistentă a individului, influențându-i comportamentul și starea de bine pe termen lung.

Înțelegerea temperamentului ca parte responsabilă a emoțiilor noastre a fost o preocupare încă din antichitate, când medicii greci vorbeau despre patru „umori” care influențează starea de spirit.

Astăzi, știm că emoțiile se află în centrul înțelegerii trăirilor noastre și a tulburărilor afective.

Temperamentul nevrotic reflectă tendința înnăscută de a reacționa negativ la diferite surse de stres.

Nevroticismul, ca trăsătură de personalitate implică, de asemenea, percepția unei lumi amenințătoare și dificile, alături de sentimentul că nu putem face față provocărilor vieții. Această percepție poate duce la apariția unor reacții exagerate la situații de stres și poate afecta negativ calitatea vieții și relațiile interpersonale.

Este important de subliniat că nevrotismul poate avea un impact semnificativ asupra sănătății noastre, atât mintale, cât și fizice.

Studiile arată că persoanele cu un nivel ridicat al trăsăturii de personalitate nevroticism au un risc mai mare de a dezvolta diverse:

• tulburări de sănătate mintală (tulburări afective – depresie, tulburări de anxietate –, tulburări somatoforme, tulburări de alimentație, schizofrenie și tulburări de consum de substanțe)
• afecțiuni fizice (boli cardiovasculare, eczeme, astm și sindrom de colon iritabil)

De asemenea, nevrotismul presupune și o calitate mai scăzută a vieții.

De aceea, este crucial să înțelegem cum ne putem gestiona emoțiile negative și să căutăm ajutor specializat atunci când simțim că acestea ne afectează calitatea vieții.

Deși nevroticismul pare să-și păstreze stabilitatea odată cu înaintarea în vârstă, acesta atinge punctul maxim în adolescență și apoi înregistrează o ușoară scădere până la vârsta adultă.

Mai precis, studiile au constatat că femeile au în general scoruri de nevroticism puțin mai ridicate decât bărbații, iar aceste scoruri sunt asociate în mod consistent cu un status socioeconomic mai scăzut.

Astfel, nevroza este fenomenul care poate cuprinde persoanele cu anxietate, depresie și tulburări asociate.

Ce au în comun nevroza și tulburările afective?

Nevrotismul, o trăsătură de personalitate complexă, iar înțelegerea sa poate aduce lumină asupra problemelor noastre mintale și emoționale și ne poate ajuta să găsim soluții pentru a le depăși.

Prin conștientizarea și acceptarea acestui aspect al personalității noastre, putem începe să lucrăm la dezvoltarea unor mecanisme sănătoase de gestionare a emoțiilor negative.

Cauze și factori de risc

Factorul de risc principal al instalării unei tulburări afective de tip nevrotic este clar dimensiunea trăsăturii de personalitate nevrotismul.

Fiecare individ este unic, însă există anumiți factori care pot juca un rol semnificativ în dezvoltarea nevrozei, un fenomen care poate cuprinde de fapt diferite tulburări psihice.

Studiile au adus în discuție trei ipoteze cu privire la legăturile cauzale dintre nevrotism și tulburările mintale.

Aceste ipoteze oferă o perspectivă complexă și interconectată asupra modului în care factorii genetici, evenimentele de viață și răspunsurile emoționale pot contribui la apariția nevrozei.

1. Influențe genetice suprapuse:

Există dovezi substanțiale că nevroticismul și tulburările mintale sunt corelate parțial, din cauza influenței parțiale a acelorași gene.

Această ipoteză sugerează că aceleași gene care influențează nevroticismul pot contribui și la numeroasele tulburări mintale, care sunt strâns corelate cu nevroticismul.

De asemenea, dacă există cineva în familie care are un istoric de tulburări psihice și un caracter nevrotic există o oarecare predispoziție ca acestea să se manifeste și la unele din generațiile următoare. Nu degeaba atunci când mergeți la psiholog unele dintre primele întrebări se axează pe istoricul familiar.

1. Nevrotism, evenimente stresante și sprijin social:

A doua ipoteză sugerează o legătură indirectă între nevrotism și tulburările mintale, prin evenimente negative de viață și sprijin social.

Persoanele cu nevroticism par să aibă mai multe șanse de a experimenta evenimente stresante și de a avea mai puțin sprijin social, ceea ce poate contribui la apariția tulburărilor mintale.

1. Nevrotism și reactivitate emoțională la evenimentele de viață stresante:

Construcția nevroticismului ar fi mai puțin semnificativă fără reacții emoționale crescute la evenimentele de viață stresante.

Persoanele cu un nivel ridicat de nevrotism tind să răspundă mai frecvent și mai intens cu emoții negative la experiențele stresante din viața lor.

Reactivitatea emoțională poate juca un rol important în dezvoltarea nevrozei.

Tipuri de tulburări psihice legate de nevroză

Tulburări obsesiv-compulsive

Caracterul nevrotic poate duce spre tulburări de tip obsesiv-compulsive.

Acestea implică gânduri repetitive și incontrolabile (obsesii) și comportamente repetitive și ritualizate (compulsii). Aceste gânduri și acțiuni pot fi extrem de perturbatoare și pot afecta calitatea vieții individului.

Tulburarea obsesiv-compulsivă nu este doar despre a fi excesiv de organizat sau a avea preferințe particulare; este o tulburare mintală care provoacă disconfort extrem în viața de zi cu zi și necesită sprijin și tratament adecvat.

Tulburări somatoforme

Tulburările somatoforme sunt condiții în care persoana resimte simptome fizice sau senzații corporale intense care nu pot fi explicabile prin boli medicale sau alte condiții fizice evidente. Aceste simptome pot include dureri inexplicabile, oboseală extremă sau probleme digestive, printre altele.

În timp ce cauzele tulburărilor somatoforme sunt adesea complexe și pot implica o combinație de factori biologici, psihologici și sociali, există o suprapunere semnificativă între tulburările somatoforme și caracteristicile nevrotice, respectiv nevroza.

Persoanele cu trăsături nevrotice prezintă adesea o sensibilitate crescută la senzațiile corporale și reacționează mai puternic emoțional la aceste senzații.

De asemenea, pot fi predispuse la anxietate și preocupări excesive legate de starea lor de sănătate și pot interpreta simptomele fizice într-un mod exagerat sau catastrofic, ceea ce poate contribui la dezvoltarea tulburărilor somatoforme.

De altfel, caracterul nevrotic poate contribui la alimentarea stresului cronic și a tensiunii emoționale, care la rândul lor pot afecta sănătatea fizică prin intermediul unor mecanisme complexe, cum ar fi sistemul imunitar sau funcționarea sistemului nervos autonom.

Astfel, există o interacțiune complexă între caracterul nevrotic, stresul emoțional și apariția sau exacerbarea simptomelor tulburărilor somatoforme.

Încă de la scrierile primilor psihanaliști despre nevroză se observă prezența simptomelor fizice strâns legate de disconfortul psihic.

Aceste tulburări se numeau nevroză isterică, terminologie care a ieșit de mult din uzul clinic. Simptomele fizice, adică psihosomatizarea, se manifesta prin paralizie, orbire, migrene, vertijuri și diferite alte acuze somatice.

Tulburări afective- depresia și anxietatea

Tulburările afective, cum ar fi depresia și anxietatea, au o relație complexă și strânsă cu nevroza și personalitatea nevrotică.

Ele își pot influența reciproc apariția, severitatea și evoluția.

Este important să se ia în considerare atât aspectele afective, cât și cele ce țin de construcția personalității atunci când se evaluează și se tratează persoanele cu tulburări afective marcate de depresie sau anxietate.

În mod normal, atunci când o persoană suferă de o tulburare afectivă este necesar să i se facă o evaluare psihologică înainte de a intra în tratament psihoterapeutic. Această practică (parte din codul bunelor practici la nivel european) este adesea lăsată la o parte în cabinetele din România.

O evaluare mai complexă ar include și evaluarea personalității, care ar putea indica atât vulnerabilitățile persoanei, cât și aspectele personalității care favorizează și susțin instalarea bolii mintale.

Ce se întâmplă atunci când depresia sau anxietatea vine pe o structură de personalitate nevrotică?

• Simptomele se suprapun:

Mulți oameni cu nevroză sau trăsături nevrotice prezintă, de asemenea, simptome de depresie sau anxietate.

De exemplu, persoanele cu caracter nevrotic pot avea tendința de a fi mai predispuse la stări de tristețe, anxietate și îngrijorare persistentă.

Aceste simptome se suprapun adesea cu cele ale tulburărilor afective.

• Crește vulnerabilitatea persoanei în cauză:

Caracterul nevrotic poate amplifica reacțiile emoționale la stres sau traume, crescând astfel riscul de dezvoltare a tulburărilor afective.

Persoanele cu trăsături nevrotice pot avea dificultăți mai mari în reglarea emoțiilor lor și pot fi mai vulnerabile la episoade de depresie sau anxietate.

• Tulburările interacționează între ele în mod complex, crescând riscul comorbidităților:

De exemplu, stresul cronic asociat cu nevroza poate contribui la declanșarea sau exacerbarea episoadelor de depresie sau anxietate.

La rândul său, prezența unei tulburări afective poate amplifica simptomele nevrozei sau caracterului nevrotic.

• Se tratează împreună:

Deoarece tulburările afective și nevroza au adesea suprapuneri semnificative în simptome și mecanisme subiacente, tratamentul lor poate fi similar.

Psihoterapia și terapia medicamentoasă, de exemplu, pot fi utilizate pentru a trata atât simptomele de depresie și anxietate, cât și caracteristicile nevrotice.

Simptomele Nevrozei

• îngrijorare
• iritabilitate
• ruminație
• evitare emoțională
• anxietate exagerată
• atacuri de panică
• frici exagerate, iraționale și excesive
• sentiment de incontrolabilitate (percepția de adaptare inadecvată) ca răspuns la stres
• credințe despre incapacitatea de a gestiona sau de a face față evenimentelor provocatoare
• emoții puternice: furie, tristețe, anxietate, frică
• ostilitate
• conștiință de sine și vulnerabilitate
• autocriticism și sensibilitate la criticile altora
• sentimente de inadecvare
• probleme de concentrare a atenției
• tulburări de somn
• simptome somatice: dureri de cap frecvente, dureri de stomac, oboseală cronică sau alte simptome fizice inexplicabile
• obsesii și compulsii

Tratamentul nevrozei

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este prescris de medicul psihiatru în România și poate fi o parte esențială în tratarea oricărei tulburări afective sau psihice.

Nu consider că ar fi indicat să fie singura modalitate, însă tratamentul medicamentos ajută la ameliorarea și gestionarea simptomelor, iar împreună cu psihoterapia poate, într-adevăr, să schimbe viața oamenilor!

Tratamentul medicamentos se bazează în general pe:

• Antidepresive:

Aceste medicamente sunt adesea prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor de anxietate și depresie asociate cu nevroza. Poate fi vorba de inhibitori de recaptare a serotoninei (SSRI-uri) sau inhibitori de recaptare a serotoninei și norepinefrinei (SNRI-uri).

• Anxiolitice:

Medicamentele anxiolitice, cum ar fi benzodiazepinele, pot fi prescrise pentru a ajuta la reducerea anxietății și a simptomelor asociate, dar trebuie utilizate cu prudență, din cauza riscului de dependență și abuz.

Psihoterapie

Psihoterapia joacă rolul central în tratarea tulburărilor psihice și gestionarea nevrozei.

În timp ce tratamentul medicamentos poate oferi stabilizare, psihoterapia este adesea considerată o componentă esențială și de lungă durată în abordarea nevrozei.

Cu toate că schimbările la nivelul personalității sunt greu de făcut chiar și cu ajutorul psihoterapiei, aceasta poate ajuta la o mai bună gestionare a afectivității negative rezultate în urma trăsăturii de personalitate responsabile pentru nevroză.

O abordare psihoterapeutică completă explorează atât partea cognitiv-comportamentală (mentalul) cât și partea emoțională.

Aceasta înseamnă că în acest proces, trebuie găsite soluții care să se concentreze pe identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor negative.

De asemenea, clientul are nevoie să își înțeleagă propriile trăiri și comportamente, să învețe să își gestioneze anxietatea și să își dezvolte o conștientizare de sine mai bună.

Fiecare formă de terapie poate ajuta, iar abordările se personalizează în funcție de client.

Tratamente alternative

Din ceea ce observ la clienții mei, cele mai bune rezultate vin atunci când se lucrează pe mai multe paliere, prin tehnici care vizează atât mentalul, cât și emoționalul și corpul fizic.

Las mai jos câteva sugestii de practici care pot ajuta:

• Relaxare și tehnici de gestionare a stresului:

Tehnicile de respirație profundă, regresie hipnotică, meditația, afirmațiile pozitive, yoga și alte tehnici de relaxare pot ajuta la reducerea anxietății și a stresului asociat cu nevroza.

• Lucrul cu corpul – exerciții fizice, dans, osteopatie, tehnici de masaj ca terapie alternativă.

Activitatea fizică moderată sau intensă poate avea beneficii semnificative asupra stării de spirit și poate ajuta la reducerea simptomelor nevrozei.

Există și tehnici de respirații profunde care elimină emoțiile toxice reținute în corp. Acestea pot fi învățate și practicate acasă sau practicate cu profesioniști în timpul unor sesiuni de grup sau individuale.

Recomand cu încredere tehnica „Dopamine Breathwork” care dă rezultate incredibile iar cei de la Dharma Project fac o treabă excelentă cu sesiunile lor.

• Suplimente naturale:

Unele suplimente, cum ar fi extractul de valeriană, uleiul de lavandă sau suplimentele cu magneziu și vitaminele B pot fi utile în gestionarea anxietății și a stresului.

• Terapia prin artă – dans, lucrul manual, baie de sunete

Există o multitudine de ateliere la ora actuală pe diverse teme, care includ olărit, pictură, desen de mandale, terapie prin muzică etc.

Atunci când individul se implică în procesul creativ, conectându-se la inconștient și eliberându-se de gândurile negative, se creează o oportunitate pentru eliberare și descoperire de sine.

Acest act de creație devine astfel un mijloc eliberator, prin care individul poate explora adânc în sine și poate găsi rezolvări la stările nevrozei.

Complicații

Ca orice boală, odată instalată, există șanse mari pentru instalarea altora.

Nevroza sau caracterul nevrotic favorizează instalarea afecțiunilor mintale.

Comorbiditatea, care se referă la prezența simultană a două sau mai multe tulburări medicale sau psihiatrice în același pacient, este destul de comună în cazul tulburărilor afective.

În general, tulburările afective, cum ar fi depresia și anxietatea, pot fi întâlnite împreună într-un procent semnificativ de cazuri.

De exemplu, persoanele diagnosticate cu depresie majoră pot prezenta, de asemenea, simptome de anxietate sau alte tulburări concomitente, cum ar fi tulburarea de panică sau tulburarea obsesiv-compulsivă.

Rata exactă a comorbidității variază, dar se estimează că între 30% și 50% dintre persoanele cu o tulburare afectivă majoră prezintă, de asemenea, cel puțin o altă tulburare afectivă sau anxioasă în același timp. Această comorbiditate poate face tratamentul mai complex și poate influența prognosticul și rezultatele pe termen lung ale pacientului.

Netratarea problemelor de ordin psihologic majore ca nevroza duce la o înrăutățire a vieții și a simptomelor individului. Lucrurile nu trec de la sine, chiar dimpotrivă, de regulă problemele de ordin emoțional doar se amplifică, întreaga viața căpătând o conotație negativă.

Aceste complicații pot varia în funcție de gravitatea și durata tulburării, dar pot include:

• Agravarea simptomelor:

Netratarea nevrozelor și tulburărilor afective poate duce la o exacerbare a simptomelor existente, ceea ce poate conduce la o stare de sănătate mintală și emoțională și mai precară.

• Înrăutățirea relațiilor interpersonale:

Tulburările afective netratate pot afecta negativ relațiile interpersonale ale unei persoane, ducând la izolare socială și probleme în comunicare și interacțiune, fie la muncă, fie în familie sau în cuplu.

• Funcționarea socială și ocupațională decade:

Simptomele nevrozelor și tulburărilor afective netratate interferează cu capacitatea persoanei de a funcționa la locul de muncă, în școală sau în alte domenii sociale și ocupaționale, ducând la absenteism, scăderea performanței și dificultăți în îndeplinirea responsabilităților zilnice.

• Risc crescut de abuz de substanțe:

Persoanele cu nevroze și tulburări afective netratate pot fi mai vulnerabile în fața tentației și ajung să recurgă la abuz de substanțe, cum ar fi alcoolul sau drogurile, ca modalitate de a face față simptomelor lor sau de a atenua durerea emoțională.

• Risc crescut de tulburări fizice:

Netratarea tulburărilor afective poate duce la creșterea riscului de afecțiuni medicale cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul și obezitatea.

Stresul cronic asociat tulburărilor afective poate afecta sistemul imunitar și poate crește sensibilitatea la infecții și alte probleme de sănătate fizică.

Prevenire

Dacă te-ai regăsit în cele de mai sus sau știi că personalitatea ta te predispune la a avea o afectivitate negativă, te poți folosi de următoarele sfaturi:

• Găsește modalități de a gestiona stresul:

Învață tehnici de gestionare a stresului, cum ar fi meditația, respirația profundă, yoga sau exercițiile fizice regulate.

Apelează la un terapeut care te poate ajuta să înveți diverse metode moderne de a gestiona stresul.

Acestea te pot ajuta să reduci nivelurile de stres și să-ți menții un echilibru emoțional.

• Menține un stil de viață sănătos:

Asigură-te că mănânci echilibrat, că faci exerciții fizice regulate și că ai un somn adecvat.

Evită consumul excesiv de alcool, nicotină și alte substanțe toxice pentru a-ți menține sănătatea mintală și emoțională.

• Cultivă relații sănătoase și încurajatoare:

Comunică deschis și sincer cu cei dragi, rezolvă conflictele în mod constructiv și îngrijește-te de relațiile pozitive din viața ta.

• Fă o prioritate din grija de sine:

Fii atent la propriile tale emoții, nevoi și limite. Acceptă că ești mai sensibil și că ai nevoie să te protejezi.

Acordă atenție semnelor timpurii ale stresului sau disconfortului emoțional și ia măsuri pentru a le face față.

• Caută ajutor profesional:

Dacă simți că ai dificultăți în acest sens, cere ajutorul unui profesionist în domeniul sănătății mintale.

Terapia psihologică și consilierea pot oferi instrumentele și suportul necesar pentru privi mai obiectiv către problemele tale emoționale și a le depăși.

Nu lăsa nevroza să-ți controleze viața; căută sprijin și adoptă strategii sănătoase de gestionare a acesteia.

Știu că poate nu îți vine să crezi, însă ai multe de pierdut netratându-ți problemele de ordin emoțional. Viața poate fi mai îmbucurătoare și tu te poți alege pe tine însuți!

Începe astăzi și fă primul tău pas către a avea grijă de tine și a-ți recăpăta controlul asupra vieții tale, programându-ți o întâlnire gratuită cu mine accesând formularul de mai jos. Haide să ne cunoaștem mai bine și să afli cum te pot ajuta să ai o viață mai liniștită.

Referințe bibliografice:

1. Lahey, B. B. (2009). Public health significance of neuroticism. American Psychologist, 64(4), 241–256. 
2. Barlow, D. H., Ellard, K. K., Sauer-Zavala, S., Bullis, J. R., & Carl, J. R. (2014). The Origins of Neuroticism. Perspectives on Psychological Science, 9(5), 481-496.