Cred că orice terapeut ar afirma că iubirea de sine este cheia fericirii. Avem nevoie de iubire de sine pentru a trăi în armonie cu cei din jur.
De ce? Pentru că, fără a ne iubi pe noi înșine, nu suntem capabili să îi iubim pe ceilalți.
Totuși, în mod paradoxal, cu toții avem impresia că este mai ușor să îi iubim pe ceilalți decât pe noi înșine. Ne vine mult mai ușor să vedem calitățile în ceilalți decât în noi înșine, și dovezile de iubire către ceilalți curg mult mai ușor decât cele față de noi înșine.
Oare atunci când oferim dovezi de iubire către ceilalți, nu așteptăm de fapt reciprocitate?
Nu ar fi mai ușor dacă am reuși să ne oferim iubire și acceptare nouă înșine în loc să așteptăm mereu să vină din exterior?
Capacitatea de a oferi iubire celorlalți se leagă de fapt de capacitatea de a oferi iubire către propria persoană, pentru că acolo este provocarea.
Citește mai departe pentru a afla cum arată această iubire și ce poți face pentru a ți-o însuși.
Table of Contents
Ce este iubirea de sine?

Iubirea de sine înseamnă a avea curajul să te vezi exact așa cum ești și, în ciuda tuturor lucrurilor care nu îți plac la tine, să te accepți și să te iubești. Implică conștientizare de sine și acceptare.
Aceasta nu înseamnă că ne iubim defectele și că ne culcăm pe o ureche, spunându-le celorlalți cu amărăciune: „Asta sunt eu, ori mă accepți așa, ori mă lași!”.
Iubirea de sine înseamnă că realizezi că, mai presus de toate defectele umane, este un sentiment măreț care are puterea să dizolve orice energie negativă, orice critică, orice durere în iubire.
Atunci când suntem într-o stare de prezență și aliniați și ne uităm în ochii unui copil sau ai unui animal gingaș, sau la un apus frumos, simțim iubire. Atunci când inimile ne sunt deschise către iubire, este foarte posibil chiar să ne uităm în oglindă, în proprii ochi, și să putem simți la fel.
Importanța iubirii de sine
Iubirea de sine este esențială pentru bunăstarea noastră psihologică, emoțională și spirituală. Din punct de vedere psihologic, ne ajută să ne dezvoltăm o stimă de sine sănătoasă și să ne gestionăm mai bine stresul și anxietatea.
Iubirea de sine ne educă să devenim cea mai bună versiune a noastră. Iubirea către sine ne motivează să ne urmăm pasiunile și să atingem potențialul maxim.
Din punct de vedere spiritual, iubirea de sine ne conectează la esența noastră interioară, permițându-ne să trăim în armonie cu valorile noastre profunde.
Cultivând iubirea de sine, devenim mai autentici, mai rezistenți și capabili să oferim iubire necondiționată celorlalți, creând relații mai sănătoase și mai împlinite.
Numeroase studii au găsit că există o relație strânsă între iubirea de sine și sănătatea fizică mai bună, satisfacția în viață, relații mai bune și performațe academice și profesionale ridicate.
Atunci când te iubești pe tine însuți ești motivat, mai productiv și mai satisfăcut cu viața ta per total.
Semne că te iubești pe tine însuți

Dovada iubirii de sine se reflectă în micile acțiuni de grijă și respect față de propria persoană.
Iată câteva semne că te iubești pe tine însuți:
- Prioritizezi sănătatea ta fizică și mentală: Alegi să mănânci sănătos, să faci exerciții fizice și să dormi suficient. Acordezi atenție nevoilor tale emoționale și cauți ajutor atunci când ai nevoie.
- Îți acorzi timp pentru tine: Petreci timp făcând activități care îți aduc bucurie și relaxare, cum ar fi cititul, meditația sau hobby-urile tale preferate.
- Spui „nu” fără vinovăție: Îți respecți limitele și nu te simți obligat să accepți tot ce ți se cere. Înveți să spui „nu” situațiilor sau persoanelor care îți aduc stres sau disconfort.
- Te înconjori de oameni pozitivi: Alegi să petreci timp cu persoane care te susțin și te încurajează, evitând relațiile toxice care îți pot afecta stima de sine.
- Îți permiți să greșești: Îți accepți imperfecțiunile și greșelile, învățând din ele în loc să te autocritici excesiv. Înțelegi că greșelile fac parte din procesul de creștere personală.
- Te răsfeți ocazional: Îți acorzi mici plăceri, cum ar fi o zi de spa, o masă specială sau o vacanță. Aceste momente de răsfăț contribuie la starea ta generală de bine.
- Îți îmbunătățești continuu abilitățile și cunoștințele: Te angajezi în activități de dezvoltare personală și profesională, căutând mereu să înveți și să te perfecționezi.
- Îți exprimi emoțiile sincer: Ești deschis și onest cu tine însuți și cu ceilalți despre cum te simți. Îți permiți să trăiești și să exprimi o gamă variată de emoții, chiar și cele „negative”, fără rușine.
- Practici recunoștința: Îți faci timp să apreciezi lucrurile bune din viața ta, menținând un jurnal de recunoștință sau pur și simplu reflectând asupra aspectelor pozitive.
- Îți stabilești obiective și te ții de ele: Ai vise și obiective clare și lucrezi constant pentru a le atinge, menținându-te motivat și concentrat pe ceea ce este important pentru tine.
Chiar dacă nu bifezi multe din cele scrise mai sus, dovada de iubire către sine poate să se găsească și în fapte mici și aparent neînsemnate către sine, dar benefice.
Aceste acte de binefacere pot fi cât de mici ca de exemplu: luarea de suplimente, un mic pui de somn atunci când ești obosit, a spune „nu” către ceva care nu îți face bine, fie ea o mâncare nesănătoasă fie o relație toxică și așa mai departe. Dovada de iubire către sine sau către ceilalți stă de fapt în micile fapte.
Atunci când te iubeți pe tine alegi viața, adică alegi tot ceea ce este viu și te face să te simți energizat, încărcat cu energie pozitivă. Poate alegi să mergi la sală, să petreci timp în natură sau să citești o carte bună în loc să petreci timpul tău prețios pe social media sau filtrând informații digitale ca știrile.
Atunci când te iubești pe tine însăți mintea, corpul și sufletul sunt aliniate, comunicând imediat unul altuia când ceva nu îți face bine, dându-ți semnalele aferente.
Atunci când te iubești cu adevărat alege acțiuni care îți ridică moralul și sunt sănătoase pentru fizic și psihic.

Este iubirea de sine egoism?
Un principiu esențial în viață este să ne îngrijim mai întâi pe noi înșine înainte de a-i ajuta pe ceilalți.
Acest concept este ilustrat perfect de instrucțiunile din avion: „Puneți-vă masca de oxigen mai întâi, înainte de a ajuta pe altcineva, chiar și pe copii.” Dacă nu suntem în formă, nu putem fi de ajutor pentru cei din jurul nostru.
Putem oferi altora doar din prea plinul nostru, nu din lipsurile noastre. Când suntem bine cu noi înșine, copiii noștri și proiectele noastre personale sau profesionale se vor dezvolta armonios.
Gândiți-vă la acest aspect: nimeni nu își dorește ajutor de la cineva care abia reușește să se țină pe picioare.
Tradițional, femeile au fost învățate că trebuie să se sacrifice pentru a menține armonia și pacea în familie.
În realitate, efectul este opus. Când o femeie renunță la ea însăși pentru a-i mulțumi pe cei din jur, rezultatul este demoralizarea și lipsa de energie, pe care cei din jur o simt. Acest lucru duce la un cerc vicios de nefericire și dezintegrare.
Mulți copii crescuți de mame care s-au sacrificat pentru familie au ajuns adulți cu nevoi emoționale ridicate. Această generație de adulți ezită să întemeieze familii și să crească copii, deoarece asociază aceste experiențe cu sacrificiul și suferința.
Iubirea de sine nu este un act egoist, ci o necesitate pentru a putea oferi sprijin autentic și durabil celor din jur. Făcând asta, nu doar că ne îmbunătățim propria viață, dar și pe a celor pe care îi iubim și îi susținem.
Care este diferența dintre iubirea de sine și narcisism?

Iubirea de sine și narcisismul sunt adesea confundate, însă ele sunt concepte fundamental diferite.
Iubirea de sine înseamnă a te accepta și a te respecta pentru ceea ce ești, cu toate imperfecțiunile și calitățile tale. Este despre a avea grijă către tine, a-ți recunoaște valoarea și a-ți oferi compasiune. Iubirea de sine implică o conștientizare sănătoasă a nevoilor și dorințelor tale, fără a le nega sau a le exagera. Ea se bazează pe echilibru, bunătate și respect față de propria persoană și față de ceilalți.
Narcisismul, pe de altă parte, se caracterizează printr-o preocupare excesivă pentru propria persoană, o nevoie constantă de admirație și o lipsă de empatie față de ceilalți. Narcisiștii au adesea o imagine de sine supraestimată și apelează la manipulare și control pentru a-și menține această imagine.
În timp ce iubirea de sine este despre acceptare și creștere personală, narcisismul este despre dominare și validare externă.
Iubirea de sine sănătoasă ne ajută să ne dezvoltăm stima de sine, să avem relații echilibrate și să fim mai rezilienți în fața provocărilor vieții. Narcisismul, în schimb, poate duce la relații toxice, probleme de comportament și dificultăți în menținerea unei stări de bine autentice. Acesta pune accentul pe aparențe și pe satisfacerea ego-ului.
Iubirea de sine este un act de respect și bunătate față de propria persoană, care ne permite să fim autentici și să trăim în armonie cu noi înșine și cu ceilalți. Narcisismul, pe de altă parte, este o distorsiune a iubirii de sine, concentrată pe ego și validare externă, care poate duce la relații disfuncționale și la o viață nesatisfăcătoare.
Cultivarea iubirii de sine sănătoase ne ajută să devenim versiuni mai bune ale noastre, capabili să contribuim pozitiv în viețile celor din jur.
Cum să înveți să te iubești pas cu pas

De oriunde începi este bine, și doar tu poți simți ceea ce este potrivit pentru tine.
Mai jos găsești câteva idei despre ce ai putea să faci pentru a-ți cultiva această relație de iubire față de tine însuți:
- Cultivă o relație apropiată cu tine însuți: Începe să petreci timp cu tine însuți, reflectă sau scrie într-un jurnal. Mereu se întâmplă multe lucruri în jurul nostru, iar acestea tind să ne distragă atenția de la adevăratele dorințe ale sufletului și uneori ne bombardează cu informație. Acordă-ți timp ție însuți în liniște. Devino o companie plăcută pentru tine!
- Înlătură ceea ce nu este important și îți consumă energia în mod inutil: Multe din acțiunile tale probabil nu sunt aliniate cu valorile tale și s-au schimbat de-a lungul timpului. Observă ce îți prinde bine cu adevărat, unde se duce timpul tău și cum ți-ai dori mai degrabă să profiți de el.
- Setează limite în relațiile tale: Este important să înveți când să spui „nu” altora și „da” ție. Anumite stări încărcate emoțional negativ vin când alții ne încalcă limitele sau când noi nu știm să le setăm corespunzător nevoilor noastre. Atunci când le spunem celor din jur ce anume ne pică bine și ce nu, cât de mult putem să facem pentru ei și când eforturile noastre devin apăsătoare, dovedim atenție și față de propriile nevoi și emoții.
- Cultivă-ți curajul de a fi imperfect: Dorința de îmbunătățire constantă este de admirat, însă fără să ne acceptăm așa cum suntem, ea ne poate transforma în niște indivizi veșnic nemulțumiți și duri. Câteodată chiar nu este nevoie să fim mai buni, ci este nevoie doar de a ne permite să fim noi înșine.
- Renunță la ideile preconcepute despre unde și ce ar trebui să fii: În societate există multe concepte, uneori chiar la poli opuși, conform cărora ar trebui să trăim. Nu contează ce alegi, cineva mereu va avea obiecții și mereu va fi loc de mai bine. Aceste concepte, cum ar fi cel mai popular, conform căruia ar trebui să fim căsătoriți și cu o familie întemeiată până la o anumită vârstă, ne fac să ne aliniem și să ne trăim viața mai degrabă după dorințele altora decât ale noastre. Nu te judeca aspru și permite-ți să greșești, să încerci diferite ipostaze pentru ca, în final, să îți construiești propriile experiențe de viață în felul tău unic de a fi. Scoate-l pe „trebuie” atunci când vine vorba de parcursul tău.
- Folosește puterea afirmațiilor pozitive: Afirmă în mod constant și repetitiv „merit dragoste și mă accept necondiționat”. Afirmațiile pozitve produc schimbări interioare și senzații pozitive. Louise Hay este liderul afirmațiilor pozitive de la care te poți inspira, însă principiul este același: prin limbaj, ne putem induce stări, cum ar fi cea de iubire și programăm mințile, astfel schimbându-ne trăirile și credințele.
- Crede în tine însuți și în propriile puteri: Crede că poți să ai grijă de tine însuți și nu aștepta mereu ca ceilalți să îți arate că ești demn de iubirea sau de grija lor. Oferă-ți chiar tu ceea ce ai oferi celor pe care îi iubești, respectă-te așa cum ai respecta un rege sau o regină.
- Construiește-ți o viață care merită trăită: Privește-ți viața din diferite perspective și adu elemente pozitive din mai multe arii: muncă, prietenie, spiritualitate, familie, sine etc. Este greșit atunci când tot focusul este doar pe o relație sau carieră. Găsește valori diferite și sens în viața ta, chiar și în lucruri mărunte.
- Fii atent la cum vorbești cu tine însuți: Vorbește-ți mai blând, găsește-ți propria voce interioară pozitivă și încurajatoare. Adesea, în terapie, atunci când clienții mei vorbesc negativ despre ei, cum ar fi după ce au făcut o greșeală la muncă sau în relație, îi întreb: „Cine a spus asta acum: tu sau tatăl tău/bunica ta etc.?” Adesea, interiorizăm vocea negativă sau critică a îngrijitorilor noștri din copilărie și mergem cu ea prin viață fără să ne dăm seama.
- Lucrează cu corpul tău, fie prin sport, muzică, yoga, practici meditative: Corpul și postura lui reflectă starea noastră emoțională interioară. În sens invers, putem lucra cu corpul nostru pentru a ne schimba interiorul. Dacă ai probleme cu stima de sine sau iubirea de sine încorporează în rutina ta zilnică practici care îți îndreaptă spatele, îți deschid pieptul. Caută ca prin respirațiile profunde să îți găsești echilibru și să faci spațiu între gândurile tale. Fă sport, dansează, practică yoga sau meditație – toate acestea te ajută să te conectezi mai bine cu tine însuți.

Contactează-mă dacă ai nevoie de sprijin
Din propria experiență atât personală cât și profesională, știu că aceste practici sună mai ușor decât sunt de fapt de pus în practică.
Dragă cititor, știu cât de dificil și provocator poate fi drumul către acceptarea și iubirea de sine.
Dacă simți că ai nevoie de sprijin și ghidare în această călătorie, te invit să lucrăm împreună, pentru a-ți descoperi adevărata valoare și pentru a construi împreună o relație profundă și autentică cu tine însuți. Sunt aici pentru tine, pas cu pas, cu inima deschisă.
Denisa Alexandra Holl, psiholog clinician în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială, psihoterapeut și autor, pasionată de explorarea sănătății mintale, corporale și spirituale.
De la începutul carierei, m-am dedicat mediului clinic, lucrând cu pacienți vârstnici, persoane incapacitate de boală fizică sau psihică sau pacienți cu afecțiuni terminale precum Alzheimer sau cancer. De asemenea, lucrez cu persoane care se confruntă cu tulburări psihice severe, precum schizofrenia și tulburările de personalitate, dar și cu oameni impactați sever de traumă sau fobii.
În cabinetul meu privat, îmi place să ghidez tinerii în momente de tranziție, ajutându-i să își gestioneze emoțiile, stresul și să își construiască relații sănătoase și cariere împlinite.
Pe blog împărtășesc resurse și sfaturi din psihologia modernă, ghidându-te pe drumul către echilibru și bunăstare.