Alzheimer și aspectele legale: Ce trebuie să știi despre dosarul de handicap, tutelă și protejarea bunurilor

📌 Ghid practic pentru familiile celor ce poartă diagnostice de tulburări neurocognitive majore despre măsurile legale ca obținerea dosarul de handicap, instaurarea tutelei și protejarea bunurilor – măsuri indispensabile în diagnostice de demență sau alte tulburări psihiatrice ce afectează grav capacitatea decizională și independența

Îngrijirea unei persoane cu Alzheimer sau demență este o călătorie dificilă, nu doar din punct de vedere emoțional și fizic, ci și legal. Dacă dorești să știi mai multe despre demența de tip Alzheimer te invit să citești acest articol.

Multe familii ajung în situații de criză pentru că nu au știut ce măsuri trebuie luate din timp. În cariera mea de psiholog clinician, am întâlnit numeroase cazuri în care aparținătorii s-au simțit copleșiți de toate aceste aspecte și nu știau de unde să înceapă.

Pe lângă faptul că aparținătorilor le este greu emoțional și solicitant să aibe în grijă pe cineva care suferă de demență, se adaugă și frustrările venite din aspectele legale. Majortitatea aparținătorilor în România nu știu de unde să se informeze despre toate aspectele bolii.

În lucrarea mea de cercetare pentru disertație despre experiența aparținătorilor în îngrijirea demenței la domiciliu, am descoperit că lipsa de informații necesare pentru întâmpinarea bolii a fost unul dintre provocările cele mai mari care le trăiesc familiile celor bolnavi.

Așadar, consider că atât informațiile despre aspectele legale, cât și cele despre aspectele medicale sunt de maximă importanță și este necesar ca ele să fie accesibile pentru toate familiile. Medicii poate nu pot și nu dispun de timpul necesar pentru a le furniza.

În acest articol, voi explica pe înțelesul tuturor ce trebuie să faci pentru a obține certificatul de handicap, cum și când să ceri instituirea tutelei, cum să protejezi bunurile și drepturile pacientului și ce trebuie să ai în vedere în ceea ce privește aranjamentele de trai.

📌 1. Obținerea certificatului de handicap pentru persoanele cu Alzheimer sau demență de orice tip

Un prim pas important este stabilirea gradului de handicap, care oferă acces la beneficii sociale și sprijin financiar.

Înainte de toate vă sfătuiesc să consultați Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 (**republicată**) privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Acest proces presupune să depuneți actele pentru solicitarea unui certificat de handicap la DGASPC-ul corespunzător locului unde bolnavul are domiciliul trecut în buletin. Procesul de a obține certificatul de handicap poate fi destul de birocratic, așa că e bine să fii pregătit.

Așadar, poți pune pe google cuvintele cheie DGASPC și locul de domiciliu din buletin. Fiecare zonă aparține unei anumite raze administrativ teritoriale, așadar trebuie să aflați cărui DGASPC aparțineți și acolo veți găsi mai multe informații. Există site-uri diferite pentru fiecare zonă deci nu aș putea să vă pun aici un link.

În opinia mea site-urile instituțiilor de stat sunt încă destul de greu de navigat, așa că ia-ți timpul și poate chiar mergi în persoană și solicită informații.

Există și posibilitatea ca bolnavul să locuiască în altă parte decât adresa de buletin fapt pentru care puteți solicita ancheta la locuință. Mai există și posibilitatea de a crea o viză de flotant (spre exemplu să zicem că bunica este de la țară iar familia este în oraș).

✅ Documente necesare:

• Actele de identitate ale pacientului și ale reprezentantului legal (copie și original).
• Certificat de naștere și certificat de căsătorie (dacă este cazul).
• Scrisoare medicală de la medicul specialist (psihiatru/neurolog).
• Fișa de evaluare psihologică – realizată de minim un psiholog atestat de Colegiul Psihologic România- este necesar ca aceasta evaluare să fie timbrată și să folosească teste, instrumente psihometrice licențiate (de exemplu: MMSE, STROOP, Raven, CASE, teste care să măsoare atenția, inteligența și statusul mintal etc) din această cauză și prețul s-ar putea să fie mai ridicat decât o simplă consultație. 
• Dosarul medical complet (analize de orice fel, RMN, CT, investigații paraclinice, bilet de ieșire din spital, dacă a existat o spitalizare recentă).
• Adeverință medicală de la medicul de familie privind comorbiditățile.
• Declarație pe propria răspundere privind utilizarea sprijinului oferit de stat.
• Evaluări complexe medico-psiho-sociale acolo unde este cazul (specialiști Serviciul de Evaluare Complexă)

🔸 Ce trebuie să știi despre evaluarea comisiei?
Un moment important în procesul de obținere a certificatului este testarea pacientului, care implică și scorul MMSE (Mini-Mental State Examination), un test care măsoară deteriorarea cognitivă.

Așadar, este o răspundere legală, ci nu doar morală, de a avea grijă de frații sau părinții noștri.

🔹 Realitatea pe care mulți aparținători nu o știu:

• Rezultatul testului poate varia de la o zi la alta. Uneori, pacientul poate avea un moment mai bun și să răspundă mai bine decât o face acasă. De asemenea, același diagnostic nu înseamnă același grad de handicap pentru toată lumea care poartă acel diagnostic.
• Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap este cea care stabilește gradul de handicap, ci nu medicul, psihologul sau psihiatrul. Ei au doar rolul de a reflecta patologia și impactul ei asupra persoanei, gradul de degradare suferit în diversele arii ale vieții.
• Unii pacienți încearcă să camufleze problemele – fie din rușine, fie dintr-un mecanism de apărare. Este important ca aparținătorii să explice clar comisiei cât mai clar cum arată viața de zi cu zi a bolnavului. Nu vă sfiiți să spuneți în fața comisiei problemele cu care vă confruntați, oferind exemple.
• Gradul de handicap nu reflectă întotdeauna realitatea – dacă simți că evaluarea nu a fost corectă, ai dreptul să ceri reevaluare sau contestație.
• Gradele de handicap sunt: uşor, mediu, accentuat şi grav sau grav cu însoțitor.
• Gradul de handicap poate avea o valabilitate de 12 luni, 24 de luni sau permament. Pentru reevaluare aveți obligația de a vă prezenta cu 30 de zile înainte de expirarea certificatului de handicap cu toate documentele necesare revizuirii.
• Tipurile de handicap pentru persoane adulte sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.

📌 Sfatul meu: Nu aștepta până în ultimul moment pentru a obține acest certificat. Procesul poate dura și e bine să ai toate actele pregătite din timp.

O situație frecventă este aceea în care un singur membru al familiei suportă întreaga povară a îngrijirii, în timp ce ceilalți se retrag, fie din motive personale, fie din lipsă de implicare.

Este obligația legală a fiecărei rude de gradul I să aibă grijă de bolnav! Așadar sunteți în tot dreptul să împartărțiți această responsabilitate! Dacă vă aflați în această situație, rețineți că nu trebuie să duceți această povară singuri iar pentru cei care au așteptările ca statul să aibă grijă de acești pacienți, de fapt legea obligă ca rudele de gradul I să aibă grijă de vârstnici.

📌 2. Instituirea tutelei sau punerea sub interdicție

Pe măsură ce boala avansează, pacientul își pierde capacitatea de a lua decizii.

Am văzut multe familii care au ignorat acest aspect, crezând că vor reuși să gestioneze situația „din mers”, însă lipsa unei protecții legale poate duce la complicații serioase.

Ce presupune tutela?

Tutela reprezintă protecția legală a unei persoane care, din cauza bolii, nu mai poate lua decizii în mod rațional deoarece nu mai este în deplinătatea facultăților mintale și situația (respectiv gradul de handicap) este permanent și nu există posibilitatea de recuperare.

Instanța desemnează un tutore, de regulă o rudă de gradul I care inițiază aceste proceduri, care are responsabilitatea de a administra bunurile și veniturile pacientului, precum și de a lua decizii privind îngrijirea acestuia.

Adesea, aparținătorii își doresc internarea bolnavului într-un centru de îngrijire, dar descoperă că, uneori fără acte de tutelă, poate fi dificil să ia decizii în numele acestuia sau să îl protejeze.

Dacă bolnavul este incoerent, refuză internarea și prezintă probleme comportamentale mari se poate întâmpla ca familia sau îngrijitorul să rămână blocați.

De altfel, nu sunt deloc ieșite din comun situațiile în care unii membrii ai familiei, mai apropriați sau mai îndepărtați, au încercat în momentele când au simțit o vulnerabilitatea din partea bolnavului să își promoveze propriile interese personale și financiare.

Atenție: Până la emiterea hotărârii judecătorești, persoana cu Alzheimer rămâne responsabilă legal pentru acțiunile sale chiar dacă are dificultăți cognitive.

Fără tutelă sau consiliere juridică (curatelă) persoana bolnavă poate semna contracte, dona bunuri sau refuza îngrijirea, ceea ce poate expune familia la riscuri. Consilierea juridică (curatela) este o altă formă de protecție potrivită cazurilor în care deteriorarea facultăților mintale este doar parțială, ea oferind încă dreptul de semnătură a bolnavului. Mai există și opțiunea legală de punere sub interdicție pentru cazurile unde degradarea este severă din punct de vedere psihologic.

🔹 Când este necesară tutela?

Dacă pacientul nu mai poate lua decizii legate de bani, îngrijire medicală sau proprietăți, nu mai are discernământ, este nevoie de un tutore legal, desemnat prin ordin judecătoresc de instanță.

Atunci când pacientul pierde capacitatea de a folosi bani și valoarea banilor implicit, situația se poate complica și este nevoie de o persoană de încredere, care va acționa în locul pacientului însă în interesul pacientului.

De asemenea, dacă doriți vreodată să luați în calcul să puneți bolnavul în azil, chiar dacă starea de degradare nu este majoră momentan este necesar să luați în considerare aceste demersuri și acțiuni, înainte de a ajunge situația gravă. Bolile neurodegenerative avansează uneori neașteptat de repede. Atâta timp cât bolnavul nu este nici sub tutelă, nici sub interdicție el poate să refuze tratament medical (simptom comun în demență) și nimeni nu este în măsură să îl oblige, chiar dacă este spre cel mai bun interes al lui.

Tutela este este o responsabilitate enormă și este necesar ca persoana care îi este tutore să aibă în vedere binele suprem al pacientului în acțiunile pe care le va întreprinde.

De asemenea, există situații în care persoane îndepărtate apar brusc în viața bolnavului, invocând grija și atașamentul, mai ales dacă sunt în joc bunuri materiale. De aceea, procesul de instituire a tutelei presupune o analiză atentă a intențiilor reale și a situației familiale. Instanța va pune multe întrebări legate de îngrijirea bolnavului, componența familiei și bunurile acestuia.

✅ Pașii pentru instituirea tutelei:

• Obținerea rapoartelor medicale – certificat psihiatric și fișă psihologică realizate de specialiști experți. Atenție! Este necesară atât raportul de la un medic psihiatru cât și de la psiholog expert. Nu orice medic psihiatru sau psiholog poate oferi aceste scrisori medicale, respectiv evaluări. Ei sunt pe o altă treaptă decât orice psihiatru specialist sau orice psiholog autonom acreditat. Costurile sunt ridicate, spre exemplu o evaluare costă aproximativ 2000-3000 Ron, acești experți vin și anchetează și la domiciliu, lucrează cu instanțele și costurile sunt suportate în întregime de solicitant.
• Depunerea cererii la judecătorie – solicitantul trebuie să fie un membru apropiat al familiei.
• Audierea părților – pacientul poate fi chemat la proces, iar instanța analizează documentele și situația familială.
• Emiterea hotărârii judecătorești – dacă este aprobată, tutorele legal va avea dreptul și responsabilitatea de a administra viața pacientului.

Pentru obținerea informațiilor este necesar să vă adresați Autorității Tutelare de pe raza administrativ teritorială a domiciliului bolnavului.

Raportul medical și cel psihologic de către experți sunt esențiale în procesul de instituire a tutelei.

Procurorul dispune efectuarea unei anchete sociale de către autoritatea tutelară și solicită evaluări medicale și psihologice, care pot fi realizate atât în sistem public, cât și privat, costurile fiind suportate de solicitant. Aceste rapoarte trebuie să ofere informații despre severitatea afecțiunii, evoluția acesteia, gradul de autonomie al persoanei și necesitatea instituirii unei măsuri de ocrotire.

În cazul în care este necesară o observație medicală mai îndelungată, dar pacientul refuză internarea, medicul poate sesiza procurorul, care va solicita instanței o măsură provizorie.

📌 Atenție! Până la aprobarea tutelei respectiv emiterea hotărârii judecătorești, bolnavul de Alzheimer sau demență este considerat responsabil legal pentru orice decizie, chiar dacă boala l-a afectat grav. De exemplu, are dreptul să își cheltuie banii cum vrea sau să refuze tratament sau internare.

Tutela se acordă în general pentru 3,5 ani sau pentru 15 ani.

📌 3. Protejarea bunurilor și prevenirea abuzurilor financiare

Persoanele cu Alzheimer sunt extrem de vulnerabile la manipulare și pot semna documente fără să înțeleagă ce fac.

✅ Măsuri de protecție:

• Monitorizează tranzacțiile bancare.
• Obține certificatul INML înainte de orice vânzare de bunuri – acest document atestă capacitatea mentală a pacientului.
• Asigură-te că proprietățile sunt în siguranță și că pacientul nu poate fi convins să le cedeze altor persoane.
• Evită vizitele frecvente ale persoanelor necunoscute care „vor să ajute” pacientul.

📌 Recent în România, orice persoană peste 65 de ani care vinde un imobil trebuie în mod obligatoriu să obțină un certificat INML care atestă capacitatea sa mentală iar acesta are o valabilitate de 6 luni!

📌 4. Planificarea aranjamentelor de trai

🔹 O întrebare grea, dar necesară: Unde va locui pacientul pe măsură ce boala avansează?

Dacă te gândești că te vei descurca singur, ești total nerealist! Demența este o boală progresivă și fără leac. Știu că este greu, dar nu este loc de speranța că „poate va fi mai bine”. Acum este vorba doar de cum poți tu să te pregătești și să te organizezi mai bine pentru a întâmpina dificultățile care în mod inevitabil, vor veni.

✅ Opțiuni posibile:

• Îngrijire la domiciliu cu sprijinul unui aparținător, întregii familii sau al unui îngrijitor specializat. Este o opțiune foarte bună pentru că păstrează mediul familiar și rutina însă poate deveni periculos dacă nu este supravegheat continuu. De asemenea, dușul, folosirea pampersilor, igiena, vizitele la doctori devin dificile dacă nu există mai multe persoane care să ajute. În mod ideal, este necesar ca membrii familiei să ofere sprijin prin rotație.
• Internare într-un centru pentru persoane cu Alzheimer, unde personalul este instruit să gestioneze astfel de cazuri.

📌 Este ideal ca aceste decizii să fie luate când pacientul încă mai poate participa la discuție. Însă în cazul unei diagnosticări tardive aceasta este imposibil.

📌 Concluzie

Am văzut multe familii copleșite de toate aceste aspecte și înțeleg cât de greu poate fi. Dar, dacă te informezi și acționezi din timp, poți evita situațiile critice.

📞 Ai nevoie de sprijin?
Ofer consultanță și psihoterapie pentru apartinători, precum și evaluări psihologice pentru dosarul de handicap sau stabilirea diagnosticului.

💡 Nu trebuie să treci prin asta singur. Contactează-mă și hai să găsim împreună cele mai bune soluții pentru tine și persoana dragă ție!