Evaluarea psihologică și teste neurocognitive pentru demență: ce măsoară de fapt MMSE-ul?

Cum diferențiem îmbătrânirea normală, depresia și declinul cognitiv și ce ar trebui să conțină o evaluare psihologică completă pentru suspiciunea de demență.

Evaluarea psihologică în suspiciunea de demență începe de multe ori cu o îngrijorare simplă:

„Mama uită unde pune lucrurile.”

„Tata repetă aceeași întrebare de mai multe ori.”

„Parcă nu mai este omul care era înainte.”

Acestea sunt unele dintre cele mai frecvente motive pentru care familiile ajung în cabinetul meu atunci când suspectează apariția unei forme de demență.

De cele mai multe ori, familia observă schimbările înainte ca persoana în cauză să le observe. Uneori este vorba despre mici uitări. Alteori despre dificultăți în gestionarea banilor, dezorientare în locuri familiare, schimbări de personalitate sau o retragere treptată din activitățile care altădată îi făceau plăcere.

În acel moment apare întrebarea care sperie aproape orice familie:

Este doar o parte normală a îmbătrânirii sau poate fi începutul unei forme de demență?

Răspunsul nu este întotdeauna simplu.

În practica mea ca psiholog clinician, am întâlnit situații în care dificultățile de memorie erau într-adevăr asociate cu o deteriorare cognitivă. Dar am întâlnit și persoane ale căror simptome erau explicate mai degrabă de depresie, anxietate, doliu, probleme medicale, tulburări de somn sau perioade prelungite de stres și suferință emoțională.

Tocmai de aceea, o evaluare psihologică realizată corect nu înseamnă doar aplicarea unui test de memorie și obținerea unui scor. Ea urmărește să înțeleagă persoana în ansamblul său: modul în care funcționează memoria, atenția, limbajul și gândirea, dar și impactul emoțiilor, al istoricului medical, al stilului de viață și al schimbărilor observate de familie.

În realitate, pentru oricine ar fi ridicol să ne așteaptăm ca o evaluarea cu câteva întrebări despre dată, anotimp sau numele președintelui și, să vină cu claritate asupra „are” sau „nu are” demență.

De aceea, un simplu MMSE nu este suficient pentru a descrie ceea ce se întâmplă cu adevărat.

În acest articol îți voi explica ce presupune o evaluare psihologică și neurocognitivă pentru suspiciunea de demență, de ce un simplu MMSE nu este suficient și ce ar trebui să conțină un raport psihologic complet.

Ce este demența și care sunt primele simptome

Demența nu este o boală în sine, ci un sindrom caracterizat prin deteriorarea progresivă a funcțiilor cognitive, suficient de importantă încât să afecteze viața de zi cu zi.

În stadiile incipiente, semnele pot fi subtile:

• uitarea conversațiilor recente

• repetarea întrebărilor

• dificultăți în gestionarea banilor sau a documentelor

• dezorientare în locuri familiare

• probleme în găsirea cuvintelor potrivite

• modificări de personalitate sau comportament

• retragere socială

Un aspect important este că nu orice uitare înseamnă demență.

Odată cu înaintarea în vârstă apar modificări normale ale memoriei. În plus, există numeroase situații care pot imita o demență: depresia, anxietatea severă, tulburările de somn, deficitul de vitamina B12, afecțiunile tiroidiene, efectele adverse ale unor medicamente sau perioadele prelungite de stres.

Acesta este unul dintre motivele pentru care evaluarea trebuie să fie mult mai amplă decât un simplu test de screening.

Ce măsoară de fapt MMSE-ul și de ce nu este suficient

Mini Mental State Examination (MMSE) este probabil cel mai cunoscut instrument de screening cognitiv utilizat în România și, din păcate, uneori și singurul. În multe situații, inclusiv în evaluările solicitate pentru diverse comisii sau în cadrul unor trasee administrative și medicale, concluziile despre funcționarea cognitivă ajung să fie influențate disproporționat de scorul obținut la acest test.

Problema este că MMSE-ul oferă doar o imagine parțială asupra modului în care funcționează o persoană.

În practica clinică am întâlnit nu de puține ori persoane care obțineau scoruri relativ bune la MMSE, dar care aveau dificultăți evidente în viața de zi cu zi. Unele nu mai puteau gestiona singure banii, uitau să își ia tratamentul, aveam modificări de personalitate și dispoziție, aveau nevoie de supraveghere constantă sau nu mai reușeau să organizeze activități simple pe care înainte le făceau fără dificultate.

Cum este posibil?

Pentru că MMSE-ul măsoară doar anumite funcții cognitive și într-un context foarte structurat. O persoană poate răspunde corect la întrebări despre dată, poate repeta câteva cuvinte sau poate efectua calcule simple, dar în același timp să întâmpine dificultăți majore atunci când trebuie să planifice o activitate, să ia decizii, să gestioneze situații noi sau să funcționeze independent în viața de zi cu zi.

Mai există și un alt aspect important. Unele persoane au o rezervă cognitivă ridicată datorită nivelului de educație, profesiei sau activității intelectuale desfășurate de-a lungul vieții. Aceste resurse le permit să compenseze o perioadă mai lungă deteriorarea cognitivă și să obțină rezultate aparent bune la testele de screening, chiar dacă familia observă de luni sau ani schimbări semnificative.

De asemenea, atunci când persoana beneficiază de îngrijire constantă, medicația este administrată regulat, iar rutina zilnică este bine structurată de familie, anumite dificultăți pot fi mascate. Practic, mediul compensează o parte din problemele cognitive, iar acestea devin mai puțin vizibile în cadrul unui test scurt desfășurat în cabinet.

Din acest motiv, evaluarea unei suspiciuni de demență nu ar trebui să se bazeze niciodată exclusiv pe scorul MMSE. La fel de importante sunt observația clinică, discuția cu familia, nivelul de autonomie al persoanei, istoricul modificărilor apărute în timp și rezultatele altor teste neurocognitive care explorează funcționarea cognitivă într-un mod mai detaliat.

MMSE-ul oferă informații despre:

• orientare temporală și spațială

• atenție și concentrare

• memorie imediată și de evocare

• limbaj

• anumite abilități vizuo-spațiale

Problema este că MMSE-ul reprezintă doar o fotografie rapidă a funcționării cognitive.

Este util pentru screening, dar nu oferă suficiente informații pentru a înțelege în profunzime ce se întâmplă cu persoana evaluată.

Două persoane pot obține același scor MMSE și totuși să aibă profiluri cognitive complet diferite.

Mai mult decât atât, rezultatele pot fi influențate de nivelul de educație, profesie, anxietate, depresie, oboseală, probleme de vedere sau auz.

Din acest motiv, în practica psihologică serioasă, MMSE-ul este doar un punct de plecare, nu concluzia evaluării.

Ce presupune o evaluare psihologică completă pentru suspiciunea de demență

O evaluare psihologică complexă urmărește mai multe dimensiuni.

1. Capacitățile cognitive

Evaluăm diferite funcții cognitive:

Memoria

Atât memoria de scurtă durată, cât și memoria pe termen lung.

Atenția și concentrarea

Capacitatea persoanei de a urmări informații și de a rămâne focalizată.

Limbajul

Fluența verbală, înțelegerea instrucțiunilor, capacitatea de denumire.

Funcțiile executive

Planificarea, organizarea, rezolvarea de probleme și luarea deciziilor.

Abilitățile vizuo-spațiale

Orientarea în spațiu și capacitatea de a interpreta informații vizuale.

2. Funcționarea emoțională și afectivă

Un aspect frecvent ignorat este evaluarea afectivității.

În practica mea am întâlnit numeroase situații în care simptomele depresive au fost confundate cu debutul unei demențe.

Depresia la vârstnici nu arată întotdeauna ca tristețe.

Uneori apare sub forma:

• lipsei de energie

• retragerii sociale

• dificultăților de concentrare

• pierderii interesului pentru activități

• plângerilor legate de memorie

Persoana poate spune: „Nu mai țin minte nimic”, iar familia să suspecteze imediat Alzheimer.

În realitate, problema principală poate fi depresia.

Din acest motiv, evaluarea emoțională este la fel de importantă ca evaluarea cognitivă.

Rezerva cognitivă: de ce două persoane pot evolua diferit

Un concept foarte important este rezerva cognitivă.

Pe scurt, reprezintă capacitatea creierului de a compensa modificările produse de îmbătrânire sau de diferite boli neurologice.

Persoanele care au avut de-a lungul vieții activitate intelectuală susținută, studii îndelungate, profesii complexe, hobby-uri solicitante cognitiv și o viață socială activă pot prezenta simptome mai târziu, chiar dacă modificările cerebrale există deja.

De aceea, scorurile la teste trebuie întotdeauna interpretate în contextul biografiei persoanei.

Aceeași performanță poate avea semnificații diferite la două persoane diferite.

De ce informațiile oferite de familie sunt esențiale

De multe ori, membrii familiei observă schimbările înaintea persoanei evaluate.

Ei pot descrie:

• modificări de comportament

• schimbări de personalitate

• dificultăți în activitățile zilnice

• repetitivitate

• probleme de orientare

• pierderea autonomiei

Aceste informații sunt extrem de valoroase deoarece testele surprind doar ceea ce se întâmplă în cabinet, în timp ce familia observă funcționarea persoanei în viața reală.

Cum ar trebui să arate un raport psihologic pentru suspiciunea de demență

Un raport psihologic profesionist nu ar trebui să conțină doar un scor MMSE și o concluzie de câteva rânduri.

În mod ideal, acesta ar trebui să includă:

Date anamnestice relevante

Istoric medical, educațional și profesional.

Observații clinice

Comportamentul persoanei pe parcursul evaluării.

Rezultatele testelor utilizate

Prezentate și interpretate, nu doar enumerate.

Profilul cognitiv

Puncte forte și dificultăți observate.

Aspecte emoționale și afective

Prezența simptomelor depresive, anxioase sau a altor factori care pot influența performanța cognitivă.

Nivelul de autonomie

Impactul dificultăților asupra vieții cotidiene.

Concluzii și recomandări

Necesitatea unor investigații suplimentare, monitorizare, reevaluare sau intervenții specifice.

De ce este importantă evaluarea psihologică timpurie

Mulți oameni evită evaluarea din teamă. Mulți au o dificultate în a accepta modificări în cei dragi.

Există convingerea că, dacă aflăm diagnosticul, nu mai putem face nimic.

În realitate, identificarea precoce a modificărilor cognitive poate face o diferență majoră.

Unele cauze ale dificultăților cognitive sunt tratabile.

În alte situații, intervenția timpurie poate contribui la menținerea autonomiei pentru o perioadă mai lungă, la planificarea îngrijirii și la sprijinirea familiei.

Poate cel mai important lucru este că evaluarea oferă claritate.

Iar claritatea este adesea primul pas atunci când familia încearcă să înțeleagă prin ce trece o persoană dragă.

Când ar fi util să solicitați o evaluare psihologică

Dacă observați la dumneavoastră sau la o persoană apropiată:

• uitări frecvente și progresive

• repetarea întrebărilor

• dificultăți în activitățile obișnuite

• dezorientare

• modificări de personalitate

• retragere socială

• dificultăți de concentrare sau luare a deciziilor

este recomandată o evaluare psihologică și neurologică.

O evaluare realizată la timp poate face diferența dintre presupuneri și înțelegerea reală a situației.

Pentru mine, ca psiholog clinician, scopul unei astfel de evaluări nu este doar să măsurăm memoria. Este să înțelegem persoana în ansamblul ei: cine a fost, cum funcționează astăzi și de ce anumite schimbări au apărut. Abia atunci putem oferi concluzii și recomandări care să fie cu adevărat utile atât pentru persoana evaluată, cât și pentru familia sa.

Testele neurocognitive și provocarea diagnosticului precoce al demenței

Una dintre cele mai dificile situații pentru psiholog și medic este evaluarea unei persoane aflate în stadiile foarte timpurii ale unei posibile demențe.

Atunci când deteriorarea cognitivă este deja moderată sau severă, semnele devin mai evidente. Persoana se dezorientează, uită informații importante, repetă întrebări sau are dificultăți în activitățile cotidiene.

În schimb, în stadiile incipiente, diferența dintre îmbătrânirea normală, depresie, stres și debutul unei afecțiuni neurodegenerative poate fi greu de observat.

De aceea, evaluarea nu urmărește doar memoria, ci întregul profil cognitiv și emoțional.

În practica clinică, există numeroase situații care pot produce simptome asemănătoare unei demențe:

• depresia
• anxietatea severă
• tulburările de somn
• traumatismele psihologice recente
• traumatismele vechi care nu au fost niciodată procesate
• doliul
• efectele unor medicamente
• afecțiunile tiroidiene
• deficitul de vitamina B12
• infecțiile
• consumul excesiv de alcool

O persoană aflată într-un episod depresiv major poate avea dificultăți importante de concentrare, atenție și memorie. Uneori familia observă doar că „uită” sau că „nu mai este atentă”, însă problema principală poate fi afectivă, nu neurodegenerativă.

La fel, experiențele traumatice sau perioadele prelungite de stres pot afecta funcționarea memoriei și capacitatea de concentrare. Creierul aflat în stare de alertă consumă resurse pentru supraviețuire și mai puțin pentru procesele cognitive complexe.

Acesta este unul dintre motivele pentru care testarea neurocognitivă trebuie întotdeauna interpretată în contextul întregii povești de viață a persoanei.

Declinul cognitiv nu începe întotdeauna cu memoria

Mulți oameni se așteaptă ca primul semn al demenței să fie uitarea.

În realitate, uneori schimbările apar cu ani înainte și sunt observabile în alte zone ale funcționării.

Familiile povestesc adesea lucruri precum:

• „Parcă își revine mai greu după orice problemă.”
• „După operație nu a mai fost niciodată la fel.”
• „De când și-a rupt șoldul parcă a început să coboare.”
• „După ce a murit soțul s-a schimbat complet.”
• „A devenit mult mai retras și mai puțin interesat de orice.”

Uneori există o acumulare lentă de factori: probleme medicale, pierderea partenerului, reducerea mobilității, durerea cronică, izolarea socială și depresia.

Nu putem spune că acestea cauzează direct demența. Însă știm că ele pot accelera declinul funcțional și pot scoate la suprafață vulnerabilități care până atunci erau compensate.

Ce rol au diabetul, hipertensiunea și stilul de viață în sănătatea creierului

În ultimii ani, cercetările au arătat tot mai clar că sănătatea creierului și sănătatea corpului sunt strâns legate.

Printre factorii asociați cu un risc mai mare de deteriorare cognitivă se numără:

• diabetul zaharat
• hipertensiunea arterială
• bolile cardiovasculare
• obezitatea
• sedentarismul
• fumatul
• izolarea socială
• depresia netratată
• pierderea auzului
• tulburările de somn

Raportul Lancet Commission privind prevenția demenței estimează că o parte semnificativă a cazurilor ar putea fi influențată de modificarea unor factori de risc pe parcursul vieții.

Cu alte cuvinte, sănătatea creierului nu începe la 75 de ani. Ea se construiește cu decenii înainte.

Factorii culturali despre care vorbim prea puțin

Există și un aspect pe care testele nu îl măsoară foarte bine.

Sensul.

În multe familii din România, atunci când apare bătrânețea, apare și tendința de a proteja excesiv persoana vârstnică.

Copiii preiau toate responsabilitățile.

Nu o mai lasă să meargă la cumpărături.

Nu o mai lasă să plătească facturi.

Nu o mai lasă să gătească.

Nu o mai lasă să decidă.

Totul este făcut „pentru binele ei”.

Intenția este una bună.

Consecința nu întotdeauna.

Pentru mulți vârstnici, aceste schimbări vin la pachet cu pierderea autonomiei, a rolurilor sociale și a sentimentului că sunt încă utili.

Iar cine nu s-ar simți afectat atunci când, după o viață întreagă în care a avut grijă de alții, primește mesajul că nu mai este nevoie de el?

În practica clinică observ frecvent că izolarea, lipsa activităților semnificative și sentimentul de inutilitate contribuie la retragere, simptome depresive și reducerea stimulării cognitive zilnice.

Creierul are nevoie de provocări, relații și sens la orice vârstă.

Dacă ai ajuns până aici, s-ar putea să îți fie de folos și celelalte articole pe care le-am scris în sprijinul familiilor afectate de demență: Resurse și sfaturi și Alzheimer și aspectele legale: Ce trebuie să știi despre dosarul de handicap, tutelă și protejarea bunurilor.

De ce screeningul cognitiv ar trebui să devină ceva obișnuit după 65 de ani

În România, majoritatea persoanelor ajung la evaluare psihologică după ce apar deja dificultăți evidente sau după ce sunt trimise de medicul psihiatru ori neurolog.

În multe țări însă, screeningul cognitiv este încurajat ca parte a evaluărilor periodice ale sănătății vârstnicului.

Recomandările internaționale diferă în funcție de țară și sistemul medical, însă există un consens tot mai mare că monitorizarea periodică a funcțiilor cognitive după 65 de ani poate facilita identificarea precoce a problemelor și intervenția timpurie.

La fel cum verificăm tensiunea arterială, glicemia sau colesterolul, ar trebui să acordăm atenție și sănătății cognitive.

Nu pentru a căuta boala cu orice preț.

Ci pentru a avea un reper obiectiv despre modul în care funcționează creierul și pentru a putea observa schimbările atunci când acestea apar.

Ce teste neurocognitive poate folosi psihologul în evaluarea demenței?

Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le primesc este: „Ce test se face pentru demență?”

În realitate, nu există un singur test care să poată confirma sau infirma de unul singur prezența unei demențe. Evaluarea neurocognitivă presupune utilizarea mai multor instrumente, fiecare oferind informații despre anumite aspecte ale funcționării cognitive.

La fel cum un medic nu stabilește un diagnostic doar pe baza unei singure analize de sânge, nici psihologul nu ar trebui să tragă concluzii exclusiv pe baza unui singur test.

MMSE (Mini Mental State Examination)

MMSE este cel mai cunoscut test de screening cognitiv utilizat în România.

Acesta evaluează:

• orientarea în timp și spațiu

• atenția și concentrarea

• memoria imediată și de evocare

• limbajul

• anumite abilități vizuo-spațiale

Principalul avantaj este că se aplică rapid și oferă o imagine generală asupra funcționării cognitive.

Totuși, MMSE-ul are și limite importante. Poate să nu surprindă modificările foarte subtile din stadiile incipiente ale bolii și oferă informații limitate despre funcțiile executive sau dificultățile întâlnite în viața de zi cu zi.

Din acest motiv, el este considerat mai degrabă un instrument de screening decât un instrument complet de diagnostic.

MoCA (Montreal Cognitive Assessment)

MoCA este un test neurocognitiv mai sensibil decât MMSE pentru detectarea deteriorării cognitive ușoare și a stadiilor timpurii ale demenței.

Pe lângă memorie și orientare, acesta explorează mai detaliat:

• atenția

• funcțiile executive

• flexibilitatea cognitivă

• limbajul

• gândirea abstractă

• abilitățile vizuo-spațiale

În ultimii ani, MoCA este utilizat tot mai frecvent în centrele specializate deoarece poate identifica dificultăți care încă nu sunt evidente la MMSE.

Testul Ceasului

Deși pare simplu, Testul Ceasului oferă informații surprinzător de valoroase.

Persoanei i se cere să deseneze un ceas și să poziționeze corect cifrele și limbile acestuia.

Prin această sarcină sunt evaluate simultan:

• orientarea vizuo-spațială

• planificarea

• organizarea

• atenția

• funcțiile executive

Uneori, modificările observate la acest test apar înainte ca problemele de memorie să devină foarte evidente.

SPMSQ (Short Portable Mental Status Questionnaire)

SPMSQ este un instrument scurt de screening care evaluează:

• orientarea

• memoria

• calculul

• informațiile generale

Este frecvent utilizat în evaluarea persoanelor vârstnice și poate oferi o estimare rapidă a nivelului de afectare cognitivă.

Scala Reisberg (Global Deterioration Scale – GDS)

Spre deosebire de testele care măsoară performanța la un anumit moment, scala Reisberg urmărește stadiul global al deteriorării cognitive.

Aceasta descrie evoluția de la îmbătrânirea normală până la stadiile severe ale demenței și ajută la încadrarea persoanei într-un anumit nivel de afectare.

În practică, este foarte utilă pentru monitorizarea progresiei bolii și pentru înțelegerea nivelului de autonomie rămas.

Evaluarea funcțiilor executive

În multe cazuri, primele dificultăți nu apar la memorie, ci la funcțiile executive.

Acestea reprezintă „managerul” creierului și includ:

• planificarea

• organizarea

• rezolvarea problemelor

• luarea deciziilor

• inhibiția impulsurilor

• flexibilitatea cognitivă

O persoană poate obține un scor relativ bun la un test de memorie și totuși să întâmpine dificultăți majore în gestionarea finanțelor, administrarea tratamentului sau organizarea activităților cotidiene.

Din acest motiv, evaluarea funcțiilor executive este esențială în suspiciunea de demență.

Scale de depresie și anxietate

Poate părea surprinzător, însă evaluarea emoțională este la fel de importantă ca evaluarea cognitivă.

Depresia la vârstnici poate produce:

• dificultăți de concentrare

• probleme de memorie

• lentoare în gândire

• retragere socială

• scăderea inițiativei

Uneori, aceste simptome seamănă atât de mult cu o deteriorare cognitivă încât diferențierea poate fi dificilă.

De aceea, evaluarea psihologică include frecvent și instrumente care măsoară depresia, anxietatea și alte dificultăți emoționale.

Interviul clinic cu familia

Unul dintre cele mai importante „instrumente” de evaluare nu este, de fapt, un test.

Este discuția cu familia.

Copiii, partenerul sau persoanele apropiate observă adesea schimbările cu luni sau chiar ani înainte ca acestea să fie evidente în cabinet.

Ei pot descrie:

• modificări de personalitate

• dificultăți în activitățile zilnice

• probleme de orientare

• repetarea întrebărilor

• schimbări de comportament

• pierderea autonomiei

Aceste informații sunt extrem de valoroase și completează rezultatele obținute la testare.

Niciun test nu pune singur diagnosticul de demență

Poate cea mai importantă idee este aceasta: nici MMSE, nici MoCA, nici Testul Ceasului și nici orice alt test neurocognitiv nu pune singur diagnosticul de demență.

Diagnosticul se bazează pe integrarea tuturor informațiilor disponibile:

• rezultatele testelor neurocognitive

• observația clinică

• istoricul medical

• nivelul de educație și rezerva cognitivă

• starea emoțională

• informațiile oferite de familie

• gradul de autonomie în viața de zi cu zi

În realitate, ceea ce evaluăm nu este un scor, ci o persoană. Iar două persoane cu rezultate asemănătoare la teste pot avea niveluri foarte diferite de funcționare și nevoi complet diferite de sprijin.

În evaluările pe care le realizez, testarea neurocognitivă este întotdeauna completată de interviul clinic, observația comportamentală și analiza nivelului de autonomie. Mă interesează nu doar ce poate face persoana într-un cabinet timp de 45 de minute, ci și cum reușește să funcționeze în viața reală, acasă, în relație cu familia și în activitățile de zi cu zi.

Aveți suspiciuni privind memoria sau funcționarea cognitivă a unei persoane apropiate?

Dacă observați că un părinte, un bunic sau o persoană dragă începe să uite mai des, repetă întrebări, se descurcă mai greu în activitățile de zi cu zi sau pare să se fi schimbat față de cum era în urmă cu câțiva ani, o evaluare psihologică și neurocognitivă poate aduce claritate și poate ajuta la stabilirea următorilor pași.

În cazul persoanelor vârstnice, recomand de regulă ca evaluarea să fie realizată față în față. Deși anumite componente pot fi efectuate și online, prezența fizică permite o observație clinică mai completă și o administrare mai riguroasă a testelor neurocognitive. Din acest motiv, atunci când este posibil, încurajez familiile să apeleze la servicii locale și să realizeze evaluarea într-un cabinet de psihologie sau într-un centru specializat pe această nișă din apropierea lor.

Dacă locuiți în alt oraș sau în străinătate și aveți nevoie de orientare, pot oferi consultații online pentru a discuta situația, semnele observate și opțiunile disponibile pentru evaluare și îngrijire.

Pentru persoanele aflate în București și împrejurimi, există și posibilitatea efectuării evaluării la domiciliu, contra cost, în situațiile în care starea de sănătate, mobilitatea redusă sau dificultățile de deplasare fac dificilă prezentarea într-un cabinet.

Uneori, primul pas nu este să găsim imediat un diagnostic, ci să înțelegem mai bine ce se întâmplă. Iar această claritate poate fi extrem de valoroasă atât pentru persoana evaluată, cât și pentru întreaga familie.

Dacă aveți întrebări sau doriți să programați o consultație, mă puteți contacta prin formularul de pe site sau pe butonul de whatsapp pentru a discuta care este cea mai potrivită variantă pentru situația dumneavoastră.

Cel mai important, nu uitați de propria sănătate mentală în perioadele dificile, explorați și articolul Protejează-ți creierul: strategii pentru a preveni demența