Viața este o călătorie plină de provocări și descoperiri, iar experiențele noastre devin adevărate lecții de viață.

Adesea m-am întrebat: ce este o experiență de viață provocatoare, cum ar fi, de exemplu, experiența de a trăi în străinătate, fără o lecție învățată? În opinia mea, poate fi doar energie consumată degeaba.

Uneori, în ședințele de terapie cu clienții mei, atunci când îmi descriu suferințele lor îi întreb ce pot extrage ca învățătură din ele? Chiar avem nevoie să primim lecțiile de viață în urma experiențelor neprielnice, altfel, cam degeaba ne chinuim.

În același timp, știu că există acest trend în psihologia pop, acela de a face lucruri doar de dragul provocării sau „pentru a ieși din zona de confort”. Poate și acesta să fie un imbold pentru unii dintre milioanele de români să își părăsească țara (pe mine una m-a împins să încerc și viața de călător sau expatriat). Însă acum, ca psiholog, prefer să caut scopurile comportamentelor noastre, să setez obiective realiste și să încerc să văd tabloul mai larg. Cu toții avem nevoie de claritate și sens în acțiunile noastre.

Câți români trăiesc înafara țării?

Din păcate, nu știm exact câți români trăiesc în afara țării, undeva între 3 și 9 milioane, însă se pare că România se află în topul celor 5 țări cu cei mai mulți emigranți. În general, oamenii aleg să se mute în străinătate dintr-o varietate de motive – de la oportunități economice și educaționale până la dorința de a descoperi o cultură nouă sau fuga de instabilitatea politică. Alți oameni caută un mediu mai bun pentru creșterea copiilor, chiar dacă ei nu pot numi niciodată acel loc „acasă”. Cu toate acestea, este important să privim dincolo de simpla schimbare geografică și să înțelegem că experiența noastră depinde de felul în care ne adaptăm la noua cultură.

Aculturalizarea: integrarea fără a uita rădăcinile

Mulți expatriați consideră că pentru a se adapta cu succes la o nouă cultură este necesar să să se lepede de cultura lor.

De-a lungul celor 10 ani adunați trăiți în străinătate am întâlnit mulți oameni din culturi diferite, nu doar familii de români, care parcă își respingeau de-a dreptul, cu ură cultura originală în favoarea celei noi. Unii expatriați se izolează total de cultura lor, ca să nu zic de câte ori am auzit români cărora „le era rușine să spună că sunt români”.

Personal, mereu am crezut că această rușine se trăgea probabil din traumele familiale care i-au făcut să își dorească să se reinventeze undeva departe de toate experiențele dureroase pa care le-au trăit.

Atât pentru aceste tipuri de persoane cât și pentru oricare expatriat, totuși, eforturile de a se integra în cultura nouă sunt reale și este normal ca fiecare expatriat să își dorească, conștient sau inconștient, ca diferențele culturale să nu mai fie așa de vizibile, să se simtă parte a acelei societăți în care trăiește.

Însă am observat că adesea, exact acești oameni care făceau eforturile cele mai mari pentru a părea altcineva, rămâneau cumva neînțeleși sau neapreciați în ambele tabere, atât în cea de origine, cât și în cea nouă. Cu cât sunt mai mari aceste eforturi, cu atât se simt mai dezrădăcinați oamenii de cultura originală și uneori se ajunge chiar la manifestarea unei lipse de respect față de ea. Însă acest lucru nu aduce rezultatele sperate, nu câștigă nici pe departe simpatia localnicilor.

Nici nu e de mirare, pentru că în interacțiunile umane, mai ales cele cu amprentă culturală, e nevoie de autenticitate, toleranță, egalitate și acceptare, nu doar față de interlocutor, ci față de toată lumea. Acum gândiți-vă, fiecare om când cunoaște pe cineva care e vizibil de altă naționalitate sau cultură, devine curios și interesat, dorind să știe mai multe despre cultura, originea și obiceiurile lui. Oricui i s-ar părea suspect să stea de vorbă cu cineva care ascunde lucruri esențiale.

Ce înseamă de fapt adaptarea la o nouă cultură?

În termeni mai simandicoși, procesul de „aculturalizare” sau „aculturație” nu înseamnă renunțarea la identitatea culturală, ci înseamnă adaptarea la o cultură nouă. De fapt, se pot integra aspecte din noua cultură fără ca individul să își uite rădăcinile. Adaptarea reușită poate implica păstrarea unor elemente din cultura de origine și, în același timp, adoptarea unor aspecte ale culturii gazdă.

Mai există și situațiile în care acest proces de adaptare la o cultură nouă nu are succes, iar pentru acești indivizi are loc fenomenul de păstrare a culturii de origine și respingerea sau izolarea față de cultura gazdă, ceea ce evident, nu face traiul foarte ușor în acea cultură, nici pentru emigrant, însă nici pentru ceilalți membri ai culturii gazdă. În cel mai rău caz, un individ poate trece prin fenomenul de marginalizare în procesul de aculturație, acesta aflându-se în situația de a pierde legătura cu ambele culturi.

Perspective din experiența personală

Cu peste 10 ani trăiți în 4 continente diferite, am experimentat personal acest proces de integrare. Am reușit să asimilez aspecte fascinante ale fiecărei culturi, dar și să păstrez elemente semnificative din cultura mea, românească. În această călătorie, am învățat să îmblânzesc și să înțeleg aspecte culturale care inițial mă deranjau.

Iar aici țin să îți precizez că descoperirea aspectelor care ne deranjează la alte culturi poate fi o lecție profundă de autocunoaștere.

Conform perspectivei psihologice jungiene, aspectele respinse de la ceilalți pot reflecta aspecte neacceptate din noi înșine. Înțelegerea acestor diferențe poate aduce acceptare și compasiune atât pentru ceilalți, cât și pentru noi înșine.

Așadar, dacă te întrebi de ce familia ta sau anumiți oameni din cultura ta te activează, adică îți apasă pe butoanele sensibile prin anumite comportamente și atunci tu te schimbi și te manifești ca o persoană total diferită, de care nu prea îți place – acele momente ar trebui să îți fie învățătorii cei mai mari și să îți arate ce anume ai nevoie să accepți mai întâi în tine și să fii mai înțelegător.

Lecția de viață la care mă conduc mai toate experiențele:

Un lucru îmi este destul de clar după interacțiunea cu diverse culturi și după studiile în psihologie: este nevoie să ajungi să te accepți și să te placi pe tine așa cum ești! Doar în această manieră și cei din jur vor ajunge să te aprecieze pentru ceea ce ești.  Aspectele culturale sunt într-adevăr importante, însă conexiunea umană autentică, cea în care omul se prezintă așa cum e el, fără 100 de măști, are întâietate. În acest sens, nu ar trebui să îi fie rușine nimănui de țara, familia sau experiențele prin care a trecut. Acestea fac parte din identitatea individului și veți fi surprinși, culturile occidentale au de cele mai multe ori mult mai multă toleranță și înțelegere în interacțiunile personale decât avem noi.

Migrarea ca fenomen cultural, dar și ca experiență de dezvoltare

Oamenii au migrat dintotdeauna, în căutarea unei vieți mai bune și mai prospere.

De cele mai multe ori, când plecăm, facem comparații între ceea ce este bun și ce e rău în țările de origine și destinația aleasă. În general, oamenii când pleacă din țara lor se gândesc la două aspecte: la ceea ce este rău în țara de origine și la ceea ce este bun în străinătate.

Oamenii analizează pe toate părțile pozitive țara aleasă, făcând comparații cu România la aspecte randomizate. Mulți uită să ia în considerare și aspectele negative și ceea ce este rău în țara în care se vor muta, de asemenea uită de aspectele pozitive din România. Din nou, consider că această atitudine ține mai mult de durerile și traumele neprocesate legate de familia de origine ale fiecăruia.

Dacă te afli într-o situație asemănătoare, am o veste pentru tine: lista de avantaje și dezavantaje ale țărilor poate fi fără sfârșit! Vei înnebuni comparând prețurile, locuințele, oamenii, locurile etc.

Până la urmă, mai bine te-ai orienta spre ce anume contează cu adevărat pentru tine? Cum anume te ajută acea țară să îți atingi obiectivele personale și profesionale?

Bineînțeles că cu toții ne vom simți mai bine într-o destinație caldă, cu oameni prietenoși, restaurante și promenade frumoase, preferabil aproape de plajă? Însă ghici ce? Țări ca Norvegia, Elveția, Luxemburg, Danemarca, Olanda sau Suedia se află, statistic vorbind, în vârful topului celor mai prospere țări din lume.

Satisfacția vine din proces, nu doar din rezultat

Atunci când suntem puși în fața schimbării, este ca și când am naviga pe o apă agitată. Ca să ajungi cu bine la țărm trebuie să mergi cu valul și nu poți să mergi împotriva curentului. La fel se întâmplă și cu traiul în străinătate: în fața schimbării, omul este nevoit să se adapteze, să devină un bun înotător sau să își găsească o barcă de salvare.

Te îndemn să reflectezi, totuși, ce te face să te afli în această apă? Ce te atrage să explorezi țări străine? Te invit să cauți răspunsuri mai pline de substanță decât „m-am dus pentru bani” doar sau „pentru oportunități”.

În esență, viața este mai mult despre a te bucura de călătorie decât despre a ajunge la destinație.

Există cercetări și teorii în psihologie care susțin ideea că satisfacția nu vine doar din atingerea obiectivelor, ci și din plăcerea procesului în sine. Una dintre teoriile notabile în acest sens este Teoria Autodeterminării dezvoltată de Edward L. Deci și Richard M. Ryan. Ei au descoperit că factorii care stau la baza motivației umane și a satisfacției în atingerea obiectivelor sunt de fapt nevoia de a ne simți competenți, autonomi și eficienți. De asemenea, au descris faptul că relațiile sociale pozitive și suportul social sunt esențiale pentru satisfacția umană.

Așadar, dacă traiul în străinătate te ține departe de aceste aspecte esențiale ale vieții, este oare decizia cea mai bună pentru fericirea ta?

În aceeași ordine de idei, psihologul Mihaly Csikszentmihalyi ne prezintă conceptul de Flow de care eu una sunt îndrăgostită și personal și profesional, căutând să am parte de el cât mai mult în viața mea. Flow-ul este o stare de flux în care o persoană este complet absorbită în activitatea sa, simțindu-se în deplină concordanță cu ceea ce face mai degrabă decât obținerea unor rezultate, stare care îi aduce o satisfacție profundă. Când oamenii se bucură de activitățile pe care le fac, iar procesul în sine devine o sursă de plăcere, sunt șanse mai mari să-și continue eforturile și să experimenteze satisfacție pe termen lung.

Având în vedere cele spuse, cum poți face să te bucuri de această experiență a traiului în străinătate?

Pe vremea când eu trăiam în Noua Zeelandă și nu știam mare lucru despre psihologie sau aceste procese. Atunci când am descoperit că acolo „câinii nu alergau cu colaci în coadă”, așa cum credeam eu înainte să imigrez, mi-am dat seama că singurul mod în care mă pot simți fericită este prin crearea propriului meu paradis în viața de zi cu zi. Adică mi-am descoperit și mai multă plăcere în munca mea de coafeză de pe atunci, mă pierdeam în tunsorile pe care le executam sau în hobby-urile mele, yoga, sport și drumeții lungi.

Cultivarea recunoștinței

Din propriile trăiri, știu că viața în incertitudine, la un loc de muncă care nu prea îți place sau departe de casă nu îți facilitează deloc trăirile pozitive. Acest gen de aranjamente sau „sacrificii” nu îți fac viața mai ușoară. Însă, paradoxal, o modalitate de a-ți ridica moralul atunci când te afli într-o țară străină sau într-o situație de viață asemănătoare este de a practica recunoștința prin ținerea unui jurnal al recunoștinței.

Recunoștința este o emoție care îți ridică vibrația, este un barometru moral. Recunoștința te ajută să vezi mai clar lucrurile și să savurezi și momentele pozitive, inducându-ți o stare de bine.

Resurse suplimentare:

Îți las mai jos niște link-uri utile pentru jurnale de recunoștință electronice și tipărite:

1. Gratitude Journal App – O aplicație simplă și eficientă pentru a ține un jurnal de recunoștință pe dispozitivul tău mobil.
2. Jurnalul de cinci minute  – Un jurnal foarte popular tipărit, structurat pentru o practică eficientă de recunoștință.

Nu este neapărat nevoie de un jurnal, câteodată este suficient doar să te gândești la 3 lucruri pe care le apreciezi la țara sau cultura ta sau locul, respectiv  orașul sau apartamentul/ cartierul în care te-ai relocat.

În altă ordine de idei, nu lăsa ca traiul în străinătate să fie doar despre a strânge bani sau despre a-ți atinge obiectivele personale, ci și despre a-ți trăi viața din plin.

Caută cât mai multe experiențe satisfăcătoare și nu lăsa ca eforturile pe care le depui pentru a te adapta la un nou mod de viață și o nouă cultură să îți afecteze sănătatea mintală și relațiile tale.

Descoperă bucuria în proces și îndreaptă-ți atenția către aspectele pozitive survenite în urma schimbării, pentru a-ți transforma fiecare experiență într-o adevărată lecție de viață.

Dacă simți că te regăsești în acest articol, scrie-mi un e-mail la psiholog@denisailea.ro sau lasă un comentariu dedesubt și spune-mi despre ce anume ai conștientizat sau ce lecții ai învățat din traiul în străinătate.

De asemenea, nu uita să împărtășești acest articol cu cei care crezi că ar fi interesați!

Dacă te simți total depășit de problemele de adaptare în străinătate și ai nevoie de ajutor de specialitate nu ezita să mă contactezi pentru a stabili împreună o întâlnire și a afla cum te pot ajuta.